Arad-Clubbing: ultimul capitol

February 2nd, 2011

Intr-o perioada de rascruce continua declansata de criza economica globala, in care e pe trend sa vorbim despre “sfarsituri”, m-am hotarat, cu chiu cu vai,  sa termin povestea despre Arad-Clubbing, un “fenomen” nemaiintalnit pana atunci in Arad.

Suntem, in calatoria noastra in timp si spatiu virtual, la inceputul anului 2008 cand grupul nostru de dj si amatori de muzica de club underground a ajuns pe val. Vazand succesul acumulat intr-un timp foarte scurt, pana atunci scepticul manager al clubului Renaissance ne-a rugat sa organizam un party in colaborare cu ei, mai ales ca ei erau ocupati cu lansarea noului club din aceeasi incinta: Studio One. Zis si facut. Zona “clubbing” (denumit mai tarziu Renaissance Room) s-a umplut pana la refuz si distractia a atins cote maxime, asa cum nu s-a mai intamplat demult la un party unde nu a fost invitat niciun dj strain, ci au mixat doar rezidentii Arad-Clubbing: Paul Hava, Ovidiu Adrian, Sebuh si Xvik … in timp ce trupa “Vama” a distrat publicul in Studio One.

Circulatia dintr-o sala intr-alta era, desigur, o alta cheie a succesului… pentru ambele “tabere”. Punctul culminant a fost minutul cand Sebuh a dat “play” piesei “Memory inc. part 2″ de Monoroom (Gui Boratto remix), declarat imnul Arad-Clubbing… moment cand Studio One a devenit aproape gol, iar sala “noastra” umpluta pana la refuz.

In februarie 2008 a urmat cel mai mare party organizat vreodata de Arad-Clubbing… sau mai bine zis: in Arad. Nu era, de fapt, doar un party, era un festival organizat in pavilionul B din Expo Arad International, care era, totodata, un “targ clubbing”, unde cluburile si cafenelele orasului si-au prezentat localurile si serviciile, in timp ce muzica bubuia din difuzoarele imense avandu-i la pupitru pe XviK, Paul Hava, Sebuh, N’alin, Ovidiu Adrian, Nilamarva si invitatul special din Ungaria: Dj Belocca!

Au fost cca. 2000 de petrecareti la “Arad-Clubbing Parade”.

A fost primul GIG marca Arad-Clubbing, si a fost primul party cu un invitat renumit. Imediat urmatorul a fost chiar in luna martie, din nou in locul “magic”, Sahara Road Club, jos in acel bunker unde distractia fara limite a fost “ingropata” …si n-a mai vrut sa iasa. G.I.C. (din Bucuresti, OneFM), alaturi de Ovidiu Adrian la warm-up si Nilamarva la afterhours au oferit un show fenomenal, de neuitat.

Luna aprilie a fost o luna speciala, deorece ne-am pregatit sa sarbatorim un an de Arad-Clubbing. Nu am avut fonduri suficiente pentru un Big-badda-Bumm-Bang festival, dar am reusit sa facem un party cu dj-ii nostri in Renaissance, unde experienta din ianuarie s-a repetat fara nicio problema.

A urmat luna mai… cand trebuia sa avem deja un plan pe sezonul estival, neavand insa prea multe alternative, am ales o alianta cu Rene, unde am mai organizat un “closing-party”,

dupa care a urmat vara 2008 in care meritul era mai degraba a clubului Nefertiti (Renaissance Summer Club) de pe Strandul Neptun, dar a pus umarul si echipa A-C. Printre cele mai reusite seri amintesc party-urile cu Optick si Rosario Internullo.

Privind insa cu o oarecare neliniste dezinteresul treptat al publicului, si inclinarea usoara inapoi spre muzica comerciala promovata in speta de Nefertiti, am incercat sa facem din nou party-uri pe cont propriu, rezultatele fiind “Summer Underground Party”-ul din Frontiera (actualul Flex) si “House on Fire Party” in Soho.

Mijlocul verii a insemnat o perioada interesanta si importanta pentru Arad-Clubbing, deorece s-a alaturat grupului un tanar dj din Bucuresti (stabilit in Arad) care a adus exact infuzia necesara de optimism si doza de energie de care avea nevoie Arad-Clubbing: Dj HouseBoy!

El a fost “motorul” party-ului din august, a atras un sponsor important si l-a adus in Soho, in permiera pentru Arad, pe dj-ul care a fost cireasa de pe crema clubbing-ului romanesc in anul respectiv: Emil Lassaria!

Au mai mixat Sebuh, Ovidiu Adrian si HouseBoy. In paranteza fie spus, pentru prima data am organizat si un concurs, in colaborare cu saptamanalul SuperInfo (evident, aici am “intervenit” eu ;) , prin care am dat 10 invitatii la acest eveniment.

In septembrie n-am organizat niciun party, pe de o parte fiindca cluburile de vara s-au inchis si majoritatea cluburilor din oras erau inca in renovare, pe de alta parte fiindca ne-am pregatit de un eveniment de calibru. Ca de fiecare data, ne-am adunat intr-o cafenea sa planuim urmatorul pas. Pana acum am spus ca Arad-Clubbing a patruns ca un microb de vibratii pozitive in absolut fiecare club aradean, dar am luat la rand, de asemenea, cafenelele din oras, cel putin o data pe luna, pentru cate un “staff meeting”.

Dupa o luna de pauza A-C a “lovit” din nou cu un festival clubbing in cadrul targului Multimedia din Expo Arad, de data aceasta cu un spatiu mai mic din pavilionul B si cu un prieten mai vechi, a carui nume de scena se pronunta, obligatoriu, cu pauze grave dupa fiecare litera si cu exclamatia ce garanteaza o euforie irefutabila in randul publicului: G.I.C. !!

Publicul a mai fost tinut in priza de HouseBoy, Sebuh, N’alin, Ovidiu Adrian, Xvik, Paul Hava, si, pentru prima data, un alt membru Arad-Clubbing: SIK (devenit mai tarziu Eclectic Roots – actualmente Jed I. Knight).

Peste o saptamana, de data aceasta in Mooskea, a avut loc “Jim Beam Party” cu Vika Jigulina. Alaturi de N’alin si Sebuh.

In noiembrie am organizat, tot in Mooskea, un concurs de Dj amator la care a mixat HouseBoy si Paul Hava, iar castigatorul a fost Dj Hurrikane. Lista completa a celor inscrisi nu mai stiu, dar imi amintesc ca unul dintre cei mai mari fani Arad-Clubbing si totodata cel mai aprig critic (desigur, neavizat) a iesit pe locul 3. E vorba de Dj V!ce (trebuie sa adaug ca a mixat, in preponderenta, piese comerciale ce nu corespund cu stilul promovat de Arad-Clubbing, dar… publicul a decis) … si am mai avut si un timisorean printre concurenti, Zgomot, care a venit cu un D’n'B electrosocant, foarte bun de altfel, dar care, iarasi, nu era pe acelasi linie cu tech-houseul promovat de noi. A iesit pe locul 10, daca nu ma-nsel.

In decembrie s-a mai deschis un alt club in Arad, cHaos, unde dj-ii A-C au fost invitati frecventi, in special XviK si Paul Hava (“invitati speciali”, sau mai degraba membrii “speciali” si la un nou label clubbing: Plasmic Bookings, fondat de Nanook si Dj Kool).

In ianuarie 2009, in noul Club Marquise (actualul Nerv) am organizat inca un party cu casa plina, la care l-am avut din nou la mixere pe Emil Lassaria. Warm-ul a fost oferit de Sebuh, iar after-ul de Hurrikane, castigatorul “Arad-Clubbing Amateur DJ Contest”.

Tocmai cu o zi inainte, dj-ii Arad-Clubbing au mai electrizat un pic cHaos-ul (data e gresita pe afis, era de fapt pe 29.01), iar HouseBoy si Sebuh au devenit rezidenti in Marquise.

Primul “esec” s-a intamplat in Renaissance, la un party cu invitata speciala Dana Nicula. Nu atat fiindca era Rene sau era Dana Nicula, ci fiindca am investit mult mai mult in acest party decat am reusit sa castigam. Rotiile “sagetii albastre” din sfera clubbing s-au spart undeva pe drum, si nu am mai avut acelasi impuls sa ne “bagam” in alte party-uri care sa garanteze, cat de cat, ca vom putea sa mai organizam apoi un party sau nu, din banii acumulati.

Un alt fapt nelinistitor a fost decaderea repetata a publicului de alta data… cumva, ceva n-a mai mers. La o adica petrecaretii nostrii n-au mai mers… in cluburi. Am organizat, totusi, cu sperante minime (ceea ce s-a si adeverit pan’ la urma) un party de Pasti, in Mooskea, la care a mixat Ovidiu Adrian, Sebuh, Paul Hava si HouseBoy.

In iunie, Eden Productions din Oradea, in colaborare cu Arad-Clubbing a organizat party-ul “Holiday Session” in Club Noise (fostul Soho) unde Andrew Bee si Alex Teck au venit din partea Eden si Eclectic Roots si Ovidiu Adrian din partea A-C.

Ultimul mare succes Arad-Clubbing a fost “SummerFest”-ul, cel mai mare party in aer liber organizat vreodata la Arad, in cadrul targului TransportAR de la Expo. Poate cea mai mare realizare a Arad-Clubbingului a fost sa-l aduca in Arad pe DJ-ul care a compus imnul Arad-Clubbing (desigur, nu exclusiv si special pentru noi, dar atunci, acolo, s-a facut “oficial”): …Frank Nova din MONOROOM (Germania)!

In fata a cca. 1000 de oameni au mai mixat Sebuh, N’alin, Ovidiu Adrian, HouseBoy si Dj Tianko din Timisoara.

Apoi… “vacanta”. O pauza de criza. Desigur, tentative au mai fost, de exemplu in Renaissance pe 28 noiembrie, cand Ovidiu Adrian, Paul Hava și House Boy au „decolorat” clubul la Black & White Party, dupa care un party cu Optick, respectiv Emil Lassaria.

Succesul a fost acceptabil, dar era deja din ce in ce mai clar ca spiritul Arad-Clubbing a murit. Fiecare a luat-o pe cai proprii… Sebuh de exemplu este invitat in diferite cluburi din Arad (cred ca este rezident in “Republica”), Paul Hava a mixat ultima data (cel putin ultima data ce stiu eu) la “Open Festival”, vara trecuta, la Ghioroc, Emos (designerul A-C) e ocupat cu facultatea de arta (sau design…sau ceva de genul), de XviK si Nilamarva n-am mai auzit nimic demult, Vlad Iuga e cu firma lui de webdesign si diverse  ONG-uri (momentan se ocupa de o asociatie numita Semper Excelsius), HouseBoy are o emisiune pe OneFM underground, Ovidiu Adrian pe Pure.FM si Proton Radio… de altfel, anul trecut Ovidiu Adrian s-a mutat  in Bucuresti… iar despre HouseBoy nu sunt sigur, dar mi-a spus mai demult, in timp ce mixa in Old Lady’s Pub, ca intentioneaza sa plece in Cluj Napoca. Cei doi au mai fost invitati in 2009 la festivalul de muzica electronica „Aquasound Beach Party” la Plaja Apa, situata la aproximativ 30 km distanta dintre orasele Satu Mare si Baia Mare. Au mixat aici pe aceeasi scena cu nume sonore din clubbing-ul international cum ar fi Simon Baker, M.A.N.D.Y., Audiojack, Tom Clark, Christian Cardwell si zeci de dj romani printre care il amintesc pe Jay Bliss, Mihai Popoviciu, Pagal, Proof, Kool, Optick, Liquid, Zanga, Hernannstadt Collective, Chris Angel, Rhay, Big Junior, Rhico, Robert Bratu, Jasc etc.

Singurul dj din vechiul staff care se mai descurca binisor pe plan local este SIK (a.k.a Eclectic Roots, Fara Tensiuni, actualmente Jed I. Knight). A lucrat impreuna cu Bread & Butter in proiectul Open Kitchen, a carui highlight a fost Open Fest-ul din Ghioroc, iar mai nou organizeaza party-uri dubstep in KF cu un alt dj care promite, Elementrix. Cam asta e singurul gen de muzica electronica care rezista in Arad, sau mai bine zis evolueaza, ritmic, puternic dar un pic mai lent, pe alocuri, asa cum e si acest gen muzical, similar cu breakbeat si drum and bass, un alt gen in floare la ora actuala. Cat despre cluburi… aici e adevarata drama… poate mai “lacrimogena” decat era inainte…. inainte sa apara Arad-Clubbing. Deja de mai bine de un an n-a mai venit niciun dj in Arad… poate doar Optick si Lassaria …in rest Connect-R, Puya si alti “artisti” MTV. Dar asa se intampla, din pacate: tot ce are un inceput… are si un sfarsit. Cu cat mai energic e inceputul, cu atat mai latent trece in evanescenta.

Titlul seriei ce tocmai se termina acum este schimbat intentionat, cu toate ca in interior sper ca “ultimul capitol” nu e chiar cuvantul corect. Inca imi mai pun intrebarea din cand in cand: … “Quo Vadis, Arad-Clubbing?” …

http://www.arad-clubbing.eu

vezi aici toata povestea >>>

Sarcasm intrigant, antrenant, captivant

October 16th, 2010

Hugh Laurie:

„Traficantul de arme”

„Să presupunem că trebuie să rupi braţul cuiva.” – cu asta începe cartea. Şi cu asta, ca o primă impresie, ţi-ai şi catalogat-o în sinea ta: e un roman dur. După ce o pagină întreagă citim aberaţiile simpatice ale autorului care filozofează pe tema ruperii unui braţ, îţi scarpini vârful capului şi îţi pui întrebarea înainte să treci la a doua pagină: se rupe sau nu braţul ăla odată?! Ori e doar un exerciţiu de ortopedie? …se face că acesta din urmă ar fi o explicaţie mult mai coerentă, iar în acest caz ne liniştim deja cu constatarea că Hugh Laurie nu s-a dezminţit de rolul său care l-a făcut celebru peste tot în lume: Dr. House! …Numai că! Numai că, numai că, numai că. În „Traficantul de arme” nu e vorba absolut deloc de aşa ceva.

Tot ce s-a păstrat din caracterul doctorului arogant, sarcastic, ironic (şi deseori cinic), sunt tocmai aceste apelative de toată frumuseţea, ce fac parte, de fapt, din personalitatea lui Laurie însuşi. Iar sarcasmul (mai ales) te duce cât ai clipi până la ultima pagină, realizând între timp că trebuie să-ţi ascunzi faţa, sau… în orice caz, să te potoleşti, dacă poţi, astfel să nu creadă lumea din jurul tău că râzi în hohote ca prostul de unul singur, din 5 în 5, sau din 10 în 10 minute -în funcţie de cât de repede citeşti- …asta dacă citeşti cartea, doamne fereşte, într-un tren, autobuz, avion ori …orice alt mijloc de transport în comun.

Dobitocul care intră mereu în belele

Thomas Lang este un fost soldat al armatei britanice care astăzi îşi câştigă banii prin mijloace …nu tocmai ortodoxe. Dar măcar misterioase! Ştim doar că cineva i-a oferit o sumă frumoasă să asasineze un anumit Woolf. Eroul nostru însă l-a strâns de testicule, i-a spus ce să facă cu banii lui, ce fel de om este el, şi ce greşeală a făcut propunându-i asta. Fiindcă Thomas Lang chiar e un băiat de treabă! Cel puţin, în ultima vreme. Cu asta încearcă s-o convingă şi pe Sarah, care, dintr-un motiv anume, nu prea-l crede şi, drept răsplată, mai târziu îl surprinde cu un glonţ. Ei bine, nu într-un pachet frumos-aranjat cu fundiţă roz, ci prin intermediul unui revolver. Dar revolverele astea stupide au tendinţa să nu stea prea bine în mâinile unei femei, aşa că îl răneşte numai.

Referitor la arme

În cartea asta vom da de multe tipuri şi feluri de arme, despre care (despre absolut fiecare) primim o descriere foarte complexă. Mai trebuie spus că, după o vreme, Lang primeşte şi un sărut de la Sarah, iar de primit… va mai primi multe, de data asta de la alţii, mai urâţi şi mai antipatici: pumni, şuturi şi alte asemenea manifestări de sentimente cât se poate de clare. Va mai primi sarcini de la Ministrul de Apărare, de la CIA, de la Mafie, şi câte şi mai câte! …fiindcă Thomas Lang este mereu acolo unde n-ar trebui, acolo unde nu-i este locul. Sau… dacă e să ne gândim mai bine, chiar e! Altfel n-ar mai fi romanul atât de intrigant, antrenant şi captivant.  

Acest articol a apărut în săptămânalul SuperInfo (Arad), pe data de 28. 01. 2009

Quo Vadis, Arad-Clubbing (5)

September 17th, 2010

Hey! Nu am terminat povestea! ;)

2007. Toamna. Lucrurile au evoluat in continuare cu o viteza coplesitoare pentru mine pe forumul Arad-Clubbing. Numarul celor inregistrati a crescut vertiginos, aproape m-am pierdut deja daca nu am verificat topicurile zilnic. In prima faza, harnicul Sebuh a pus deja la cale un party in Sahara Road Club (in urma unor negocieri cu mai multi patroni de cluburi/cafenele/baruri… treaba la care au contribuit mai multi useri). Promovare serioasa inca nu exista, asta daca putem sa omitem “mica” promovare de pe Aradon ce am pus eu la cale (patrunzand astfel pe alte departamente decat acela la care lucram eu)… si clasica modalitate de reclama “din gura-n gura”, sau, varianta moderna, “din SMS-n SMS ” care insa, a produs un efect mai mult decat eficient. Era mai degraba un party privat, inscrierile s-au facut pe forum iar plata s-a efectuat cu o seara inainte de eveniment ca lazile de bere si etc sa fie asigurate. Din ciclul “bautura pentru toata lumea”… in limita stocului. Efectul a fost, desigur, uimitor. Toata lumea si-a inscris prietenii, vecinii, rudele, iubitele, amantele… chiar si-n ziua party-ului, unii au mai stat in fata clubului si au dat telefoane dupa telefoane ca nimeni din agende sa nu lipseasca. Feelingul de acolo?… a fost de neegalat. Bautura… s-a terminat. Foarte repede. Unii au venit, inevitabil, vrajiti doar de oferta bauturii moca, dar acest gen de public, cum era de asteptat, s-a “sters” la fel de repede cum a venit. A mixat Dj Andelu cu Dudu, invitata speciala Vika Jigulina (initial trebuia sa vina cu Cristi Stanciu de la Radio21 dar pe ultima suta de metri a trebuit sa modificam afisul), plus Paul Hava (deocamdata cu numele de scena “Paul the Kid”, care si-a dovedit deja maiestria la party-ul din Activ Club) cu amicul lui, Xvik, la afterhours. Poate pentru prima data… clubul Sahara s-a umplut pana la refuz, iar indubitabil, pentru prima data dupa multa vreme in Arad, publicul impatimit de muzica de club a ramas sa chefuiasca pana la 6 dimineata. A fost clar: unde e Arad-Clubbing, distractia e garantata!

Prima intalnire “oficiala” Arad-Clubbing a avut loc in clubul Sahara (actualmente e un restaurant, daca nu ma-nsel) unde am ajuns primul. Al doilea a fost Emy (“emos”, pe forum, designerul de serviciu, alaturi de SIK) cu care am discutat cate-ceva despre preferintele muzicale. O chestie interesanta, noua pentru mine, fiindca nu aveam pana atunci prieteni care sa asculta acelasi gen de muzica… cumva, fara sa vreau neaparat, m-am invartit in alte cercuri. Si am fost satul de mascaricii carora Tiesto a fost unicul si inegalabilul zeu al muzicii electronice. Au venit apoi, cu gramada, Sebuh si Aly (prietena lui), Nilamarva, Ovidiu Adrian, Paul Hava, XviK, luv_a_dub, SIK (devenit mai tarziu Eclectic Roots) si mai tarziu si adminul, creatorul, promotorul Arad-Clubbing: Vlad. Ce am discutat acolo? In afara de faptul ca, in mare parte, acolo ne-am cunoscut/inprietenit langa o narghilea, am planuit urmatorul party ce urma sa aiba loc tot acolo, in Sahara Road Club, iar Vlad a venit cu vestea ca site-ul va avea o noua versiune (mult mai profi, care sa sugereze latura underground). Am stabilit cine ce atributii va primi in echipa si s-a decis ca Arad-Clubbing sa nu fie o echipa exclusivista ci care sa incerce, pe cat posibil, sa promoveze dj-ii tineri (cu o oarecare experienta, desigur, evaluata in prealabil de staff). Dar de data aceasta au primit teren 4 dj din nou-infiintatul staff.

Dupa cum se vede pe afis, a aparut deja si o lista a partenerilor media, dar in continuare cel mai eficient mesager s-a dovedit a fi forumul Arad-Clubbing si, desigur, Aradon. La acest „Autumn Party” am dat deja bilete, am facut si o stampila Arad-Clubbing, totul era legal… ca la carte. Am avut si paznici dar si membrii A-C care stateau la intrare (printre care si eu), deoarece am impartit si invitatii… ca sa zic asa, “VIP”! ;P . De data asta insa… “nebunie” nu era un cuvant potrivit pentru tot ce s-a petrecut acolo. Clubul era full. Efectiv full. S-a dovedit a fi prea mic pentru acest party. Deja nu mai trebuie sa detaliez ca distractia a atins cote maxime… la fel si imbulzeala… trebuia sa iesi la aer curat din 30 in 30 de minute deoarece nu mai aveai aer in bunkerul acela din Sahara. Din pacate nu am putut evita nici momentele neplacute. Unul a spart din greseala un laptop (pe care trebuia sa-l platim din suma acumulata) iar vecinii au chemat Politia fiindca “am perturbat linistea publica”. A doua zi am avut si primul articol negativ in Jurnal Aradean (+ aradon)… degeaba am incercat sa negociez cu autorul articolului (nu dau nume ;) ) …degeaba a venit chiar si patronul clubului sa dea explicatii. Insa… reclama negativa e tot reclama. Uneori chiar mai buna. Asa ca… peste o luna a urmat un alt party Arad-Clubbing (am stabilit ca un party pe luna e suficient deocamdata), un party care a mentinut standardele acumulate deja… de data asta insa am introdus si o doza de autenticitate… la inceputul lunii decembrie a urmat party-ul tematic “White Sensation”!

Tot in Club Sahara.

Va urma

(PS: de acum cred ca am sa rezum un an intreg intr-un singur articol, c-asa nu mai ajung la final)

Bancuri din geantă

August 16th, 2010
- Cum se numeşte bărbatul cu geantă?
GEANTĂlman

- Şi femeia cu geantă?
inteliGEANTĂ

My Inception

August 11th, 2010

„Inception” era promitator inca de cand a aparut trailerul pe net. Pana doar si fundalul ala sonor sugera ceva „grav”.  Dupa nenumarate bullshituri fara noima si asa-numite capodopere gen „Avatar” m-am bucurat pentru acest film iar ceea ce a reusit, cu toate astea, sa ma surprinda e ca porneste, intr-adevar, ca un vis: esti inserat direct in mijlocul actiunii. Nu mai ai timp sa infuleci nici un sfert din punga de popcorn.

Filmul, din punct de vedere intelectual, e un pic cam vartos, dar deja in prima jumatate de ora mi s-a introdus un gand, ca sa zic asa… un INCEPTION, un fel de sentiment de deja vu, oarecum inevitabil. In secventele in care firul evenimentelor nu-mi necesita toti neuronii din dotare, mi-am amintit ca in copilarie m-am jucat si eu cu tema asta numita „vis”. In timp ce improvizasem un film inventat, regizat si jucat spontan cu jucariile mele in fata auditoriului (ce era de fapt sora mea care, deseori, n-a inteles o boaba dar i s-a parut fascinant show-ul oferit gratuit), am ignorat realitatea inconjuratoare si am visat una alternativa, doar pentru personajele mele… ma rog, asta i se intampla oricarui copil atunci cand se joaca cu niste jucarii. O data am inventat si o „cutie a visurilor” in care daca bagai un obiect, acela si-a facut aparitia in visul (ne)fericitului care era conectat la aceasta „cutie”… sau faza aia din film cu lumea orizontala ce oglindea realitatea (adica… realitatea visata, mai precis)… am inventat si eu anno un perete pe care lumea era doar desenata, dar in momentul in care pasesti pe el te trezesti intr-un peisaj absolut diferit de anteriorul, adica exact in lumea ce era desenata pe acel zid… Acuma nici nu mai conteaza daca au fost originale aceste idei, sau doar mi-a venit in minte si mie exact cum le-a mai venit in minte la inca 1251 de oameni. Sa lasam deceptiile mele.

Sa trecem mai degraba la „Inception”.

E un lucru cert ca filmul e brutal de genial. Unul langa care „Matrix” pare o gluma proasta, spusa si aia prost de bunu-tau intr-o alcoolemie de duminica. Desigur… nu e fair sa subapreciem nici prototipul sau… (nah… fie!:) – productia fratilor Wachowski fiindca, astazi, poate sa indeplineasca, macar, rolul unei idei de baza. „The Matrix” era, pe vremea lui, inovator… fiindca! Dar asta e deja prea complex. Asta e deja Matrix in Matrix. Film in film, vis in vis. O asemenea experienta zguduitoare de creieri dupa care, chiar daca l-ai privit si l-ai vizionat mega-concentrat si cu o fantezie larg deschisa, poti sa spui doar atat: „hm…”. Trebuie sa te reflectezi putin. Nu neaparat ca sa-l intelegi. Deoarece l-ai inteles (sa presupunem, acuma… dupa caz), dar nu-ti vine sa crezi. Poate nu te asteptai sa fie chiar atat de bun. Ar fi prea indraznet sa-ti inchipui ca asa ceva ar fi posibil… si nostim ii ca asta nu a fost niciodata scopul filmului. Au ilustrat in fata a milioane de spectatori o idee, un vis si a trebuit sa-i traim, sa-i intelegem ratiunea artificiala. Apoi te trezesti. Si asta asa e o.k. Filmul si-a facut datoria. Te-a facut sa fii atent de la un capat la altul si te-a transpus intr-un „vis” impresionant de bine gandit si bine definit, atat logic cat si mistic, atat de complicat cat si suficient de comercial ca sa faca ceva box-office p-acolo. De altfel, nu e recomandat emokizilor (vezi secventa cu calea ferata), si nici schizofrenico-paranoicilor (de ex. citatul -genial!-: „Gandul e ca un virus. E contagios. Si indestructibil. Gandul finisat evoluat din radacina gandului te defineste…sau te distruge”). Science fiction, psichologie, efecte vizuale, o cu totul si cu totul alta lume, iluzorie, dar in acelasi timp… atat de similara cu autenticul, putin romantism urban, iubire, sentimente, suferinta, iluzie si deziluzii stupid de familiare… filmul asta avea cate ceva din toate. Regizorul, Christopher Nolan a creat ceva cu adevarat captivant. Daca unii au mers atat de departe sa catalogheze „Batman: The Dark Knight”, regizat tot de el, un film senzational de bun (fiind sau nefiind un fan Batman, nu conteaza, am fost si eu de acord), ultima sa realizare este mai mult decat de nota 10. Fie ca esti un impatimit al science fiction-ului, fie doar un nostalgic si tampit Titanic… cred ca putem fi de acord ca „Inception” e filmul anului.

Trebuie ca SF-ul sa-si fi atins maturitatea. …Constituindu-se intr-un creuzet “noosartistronic” (M. Herivan) in care pot fuziona filozofia, stiintele, poezia, tehnica.” (Cateva propozitii despre S.F./ Planetarium – Cristian Tudor Popescu -1987). Daca tindem sa credem acest lucru (precum oricare vis, fie stupid, fie incredibil de credibil si palpitant), ramane doar o singura intrebare. Ce o sa urmeze? Ce o sa reuseasca sa surclaseze visul?

Vestic Blogs’ CHART

July 1st, 2010

Deoarece blogul SuperVestic, din anumite motive, nu mai e agreat pe Vestic.ro, am sa postez aici (deja) obisnuitul TOP al blogurilor vestic.ro . De data asta nu ma/ne mai intereseaza traficul acumulat de site si de semi-site-ul sport.vestic.ro… in plus, am decis sa aduc o mica schimbare. Acum… conteaza si numarul vizitatorilor unici, de fapt, in topul de mai jos, asta conteaza in principiu. Cifrele pe care v-am prezentat pana acum, in topurile anterioare, v-ati dat seama, reprezentau numarul de “vizite”.

OK.

Vestic BLOGS’ Chart ///  intervalul 1 – 30 iunie 2010 (poate chiar ultimul!) >>>


Page 1 of 912345...Last »