„Aii de mă-sa! Ați văzut și voi?… Oprește-te! OPREȘTE ODATĂ MAȘINA!!!”. Eram patru persoane în mașină și am fost, într-o oarecare măsură… șocați de ceea ce am văzut. Eu stăteam pe bancheta din spate și, în momentul respectiv, singurul gând ce mi-a trecut prin minte era că nu am avut un aparat foto cu care, cu puțin noroc și viteză de reacție, aș fi putut să surprind (în exclusivitate) accidentul spectaculos la care am fost martor ocular. „Are cineva un aparat foto? Un telefon mai de Doamne-ajută…? Bă, voi mă auziți? Oprește-te odată! Sunt ziarist!”
…Parcă vorbeam singur… Dar să ne întoarcem puțin în timp…
Totul a început într-un club unde avea loc ceva party de karaoke… Iar eu n-aveam țigări. Ne-am plictisit inefabil, deși clubul era full de fete sexy și atmosfera era …„incendiară!”. Am hotărât să mergem acasă la mine, să cumpărăm pizza promoțională 1+1 (de fapt 2+2) și să ne uităm la niște filme. Eu am fost singurul care a ezitat, care a tras de timp… nu vroiam nicicum să plec la ora aceea, deși unul dintre noi are o mașină. Până la urmă am cedat.
Pe la intersecția UTA am observat o mașină care venea destul de haotic… „îi dăm prioritate, sau ne ciocnim?”, era parcă gândul atât al șoferului din Audi, cât și al amicului care conducea mașina în care m-am aflat și eu. Eu nu i-am dat o importanță prea mare, amicul însă i-a dat prioritatea. Nu ne-am grăbit. Înaintam pe banda din dreapta, cu o viteză undeva pe la 50… din difuzoarele noastre se auzea ceva piesă trance, vorbeam cu voce tare despre naiba mai știe ce, când dintr-odată acel Audi, cu doar câțiva metri în fața noastră a sărit ca un capac de bere, s-a rostogolit de vreo 2 sau 3 ori în direcția liniilor de tramvai… totul s-a petrecut într-un cadru… gri, redat, așa ulterior, în mintea mea, (dar și atunci, peste doar câteva secunde) în slow-motion… Cioburi de sticlă au sărit în jur împrejur… praful s-a ridicat în noapte… Din fericire șoferul nostru a încetinit, și din fericire mașina nu s-a rostogolit pe drum… cu un pic de ghinion și neatenție am fi lovit-o din plin!
Inima îmi bătea în piept de mama focului. Adrenalină la pătrat. După mai mult de 10 metri parcurși, cu o viteză încetinită, șoferul nostru a tras pe dreapta. „Cred că ar trebui să mergem acolo… noi am văzut totul. Trebuie să spunem asta polițistilor” se gândea cu voce tare… Bineînțeles că trebuie! Pân’ la urmă doar noi doi am mers la locul accidentului, ceilalți doi erau încă amortizați după cele văzute. Măcar unul dintre ei mi-a dat un telefon cu o tastatură aiurită și m-am chinuit să scriu un mesaj lui Tzucu. Drumul, mergând pe jos era deja mult mai lung decât părea. Simțeam că asta nu e una dintre cele mai reușite nopți ale mele. De ce naiba nu pot să am eu un aparat foto care la nevoie se cunoaște? Și pe de-asupra am călcat într-un rahat de câine… poate că era un semn de noroc? Superstiții idioate. Dar… chiar așa… noroc că nu am fost noi protagoniștii accidentului… noroc, dar din perspectiva cui?
Noroc și ghinion în același interval de timp, în același loc afurisit, pe Calea Aurel Vlaicu, între magazinul Profi și sediul Glasul Aradului, cândva după ora 0:00.
Totul s-a petrecut atât de repede…
Doamne Dumnezeule… dar despre ce tot vorbesc aici? S-a produs un accident grav! Un om poate a murit acolo! Poate creierul lui s-a împrăștiat peste tot pe asfalt și pe șinele de tramvai… Nu am îndrăznit să merg prea aproape. O femeie stătea lângă un corp care zăcea, aparent neînsuflețit, ca o cârpă aruncată lângă mașina care cu puțin timp în urmă a făcut o cascadorie ruptă parcă dintr-un film de acțiune cu efecte speciale… femeia și-a ținut capul, îngrozită, și striga către mulțimea care s-a adunat în jur într-un timp record: „Sunați odată Salvarea! Nu stați acolo degeaba!” …deși cel puțin 3 persoane aveau deja telefonul la ureche, și peste doar câteva secunde s-a și auzit sirena Ambulanței și a Poliției. Au ajuns incredibil de repede, doar un minut sau două le-a trebuit. Am făcut o poză cu telefonul împrumutat dar nu s-a văzut nimic pe el. Tocmai atunci a ajuns și un tramvai… mai bine s-ar fi dus direct în depou.
Toată scena de la început până aici s-a petrecut în doar 2-3 minute. M-am întors în mașină și am pus centura de siguranță. Toți 4! Am mai stat acolo o bună bucată de vreme, reflectând asupra circumstanțelor accidentului… mai mult ca sigur săracul ăla nu și-a pus centura. Mai mult ca sigur a adormit la volan, a vorbit la telefon, a băut sau pur și simplu a vrut să-și aprindă o țigară… nu știu dacă a murit. Mașina SMURD parcă nu s-a grăbit să-l ducă de urgență la spital. Există momente în viața fiecăruia când șansa de a supraviețui scade la zero. Când neglijăm ocazia fantastică de a prinde emoțiile călătoriei spre lumină… când totul se produce într-o clipită. N-ai timp să-ți dai seama dacă ai scăpat sau deja ești o stafie de fapt. Ca o viață care se termină în repetate rânduri, secundă de secundă. Nu e un sfârșit ce ne-am dori, în ciuda spectacolului acrobatic produs de mașină. Fiindcă a doua zi urmele accidentului dispar, indicatorul de circulație scos cu toată rădăcina va fi îndepărtat, iar praful va fi dus de vânt. De obicei lucrurile petrecute atât de rapid, se uită la fel de rapid. Intervine obscuritatea uitării. În întuneric… silențios… tranșant.
Lol am fost si eu acolo…
chia veneam si eu acasa de karaoke party!!! 
nah in fine eu eram doar pe trotuar…. eram aproape deja la profi cand am auzit zgomotul…. 
infricosatooooor :-S
Nici nu stii cat m-a intristat sa citesc asta.E greu de recunoscut,dar ai dreptate.Tacerea oamenilor e chinuitoare dupa asa un incident.Oare chiar uita…?!
aici cum de n-a comentat “omul-fantoma” alias “NUME”????
Care-i treaba Nume? Tomck@t n-a mai folosit cuvantul “ziarist”, care te jeneaza atat de mult la urechi??? du-te la psiholog,pare sa ai o problema psihica….
Am folosit si aici cuvantul “ziarist”
))
nu conteaza….
) poate el n-a observat cuvantul…. 
OK, vad cu intarziere ca mi se cere comentariul
Deci: Expresia „Aii de mă-sa!” este intr/adevar profesionista, asa este, dragi cititori ai celui care se autointituleaza ”ziarist”? Repetitia “Din fericire șoferul nostru a încetinit, și din fericire mașina nu s-a rostogolit pe drum…” nu este facuta intentionat ptr. ca nu are nici un sens, nici un stil nu este abordat aici ci doar denota faptul ca “ziaristul” uita ce a scris cu doua, trei cuvinte mai/nainte. Alo! Cu viteza incetinita sau cu viteza redusa?? Cine-i silentios si transant?? Intunericul?? Atunci ce mama ma/sii cauta virgula aia acolo? Fratilor… n/am comentat postul asta ptr. ca mi se parea o munca prea mare ptr. mine si… n-aveam timp. Pentru ca eu unul muncesc, altii iau banii de pomana. A se lua in considerare al’ de se oftica ca draga lui Heni era pohtita si de altcineva si se cam plictisea la serviciu. Dar ceea ce mi s/a parut de la inceput flagrant a fost faptul ca acest copilas, Thomas adeca, in loc sa sara din masina aia si sa mearga sa dea o mana de ajutor, isi smulgea parul din cap ca el n/avea un aparat foto sau un telefon mai de Doamne/ajuta! 
) Pai ce ziarist esti tu mai? Fara telefon, fara un aparat foto mereu l-andemana? 
Dar nu asta e important, ca n-are omu’ mistrie si cancioc, ci pur si simplu faptul ca de abia dupa jumatate de “articol” isi da seama ca scrie prostii, ca primul lui gand a fost sa imortalizeze senzationalul iara nu ca acolo, poate in acele momente, o familie isi pierde tatal, copilul sau mama… Ei, ce sa/i faci… generatia PRO! Necitita, negandita. Cateodata renunt a mai critica vreo postare din simplul motiv ca mi se pare complet fara folos. Poate doar pentru alti cititori dar nu pentru Thomas Gagyi. Cu stima, al dvs. “nume”.
Draga Heni. Esti chiar asa de slaba la minte incat arma ta favorita este insulta? Ma trimiti la psiholog pe mine? Hai s-o luam altfel. Gandeste-te o singura clipa ca as putea fi unul din cei mai dragi profesori tie (dac-ai avut vreunul) si cand spun drag ma gandesc nu la sentimente pornite din stomac sau de mai jos ci la aprecierea ta catre inteligenta si stiinta cu care te-am facut sa indragesti o anume materie chiar daca aia a fost artele vizuale sau sportul. Gandeste-te ca as putea fi chiar seful lui Thomas, nu Ando, nici Zarandan ci cel care cu adevarat ii da fratelui tau bani pentru cluburi de karaoke si betii nocturne pe strand. Gandeste-te ca as putea fi chiar iubitul tau… ti-e greu, asa/i? M-ati inclus toti in tagma ziaristilor si va e greu sa mai credeti ca as putea fi altcineva. Bun… eu nu te trimit la psiholog, nici nu te insult. Insa iti spun doar atat: deocamdata ai o singura calitate: esti frumoasa. Dar, si ma repet, gandeste/te ca asta nu tine mult. Fa-ti un bine si pune mana pe o carte… iar dupa aia pe alta si asa mai departe. Peste ani o sa-mi multumesti. Acuma insa… o sa ma trimiti probabil la dracu, ca la psiholog am fost… ce pacat, ce pacat…
Mersi pt critica. Am sa fiu atent data viitoare. Uneori ai dreptate, dar asta n-am sa recunosc nimanui, fiindca eram constient de greselile mele chiar si fara atentionarea ta. Asta ca sa stii ca nimeni nu a constatat cu durere in suflet ca ai intarziat cu comentariul. Iti sugerez s-o lasi in pace pe Heni… fiecare poate sa-si exprime parerea, indiferent ca e subiectiva sau obiectiva… insa cu totii avem pareri si idei subiective, chiar si tu… asta nu stiai, nu?
Ceea ce ti „s/a” parut de la inceput flagrant, faptul ca „acest copilas”, eu „adeca”, in loc sa sar din masina aia si sa merg sa dau o mana de ajutor nu e adevarat. Ia-ti inima-n dinti si citeste inca o data. Nu stiu nici eu, pe bune, „ce mama ma/sii” de ziarist sunt fara un aparat foto mereu „l-andemana”… si apropo… am comis prostia sa-mi imaginez pt o clipa ca ai fi „unul din cei mai dragi profesori” mie… era un gand groaznic.
Aii de mă-sa! Mi-a scapat o greseala… am scris incorect cuvantul “la-ndemana”…
Tot nu pricep cum esti tu ziarist/jurnalist fara un aparat foto la indemana! Ok, nu esti foto-reporter, dar oricum!!!!! Ai vazut ca eu nu fac parte din breasla dar tot am un aparat foto la indemana
Sper sa remediezi situatia pe viitor!
ahahahha, mijto blogu asta
)) NUME rullzz, tomckat … well …. apu tu nu ai mah un telefon cu camera ?? nici unu din ala ce ti-l da moca la vodafone ?? wtf ?? ce telefon ai mah ??
PS: apropo ce ajutor vrei sa dai in asemenea cazuri ?? sa mergi acolo si sa ii tragi pe aia afar din masina ?? daca s-o lovit la coloana si dupa ce il tragi afar din masina ala nu isi mai simte picioarele ??