…Si apoi… spufff! Totul avea sa devina un succes real. „Make/Believe” a fost, fara doar si poate, un loc unde Raiul si Iadul s-a contopit. O fuziune ideala. La un moment dat am invatat sa umblu pe apa. Tot Flexu’ plutea. Am fost inconjurat de Iisusi in diverse metamorfoze fizice, de la emokizi, Pikachu-kids, rockeri, rastamani, niste voluntari de la Millenium pe care i-ai recunoscut dupa aspect de la o Posta, si alti freaks simpatici care s-au deghizat in bunica-mea… atat vreo 3-4 fete cat si unu’ cu o freza rasta. Altu’ intr-un musulman. Boemie curata. Nebunie sanatoasa. Muzica era de vis, pentru orice amator al genului… si din cate s-a vazut sunt multi amatori ai genului in Arad. Au venit inclusiv din Timisoara niste petrecareti. Daca acest eveniment mic ar fi fost un festival, m-as fi simtit la TM Base. Pentru o seara, Iadul s-a dezlantuit in scopuri nobile… ideea cu Iadul, trebuie sa admit, mi-a venit in toaleta… Organizatorii nu o sa-mi multumeasca ce o sa scriu acum, dar oricine ar fi de acord cu mine ca cele mai interesante lucruri la un party se intampla in toaleta. Indiferent din ce punct de vedere: pozitiv sau negativ. De data asta e vorba doar de un cos de gunoi din metal, din ala cu un capac cu tendinte de scrumiera care a fost facut efectiv egal cu podeaua. Si la un moment dat am pierdut numarul sticlelor de bere care se spargeau pe jos…biff biff… din orice directie.

Dar una peste alta, repet, a fost un party mega-reusit, iar micile incidente neglijabile se mai intampla tot timpul si peste tot unde e o multime cum era aici, indiferent ca vorbim de un party obisnuit sau un party caritabil. Apropo, suma acumulata inca nu a fost facuta publica de organizatori si nici asupra casei de copii careia vor fi donati banii nu s-a hotarat inca. Initial a fost vorba de „Proiectul Copiii Strazii” al Bisericii Metanoia din Arad dar intre timp  s-a stabilit ca Adapostul de zi si noapte pentru copiii strazii „Morcoveata” de pe strada Udrea are o nevoie mai mare de acesti bani.

Vestic.ro, partener al acestui eveniment, nu poate decat sa laude aceasta initiativa, si ne bucuram ca macar… am crezut in reusita acestui party, iar altii au facut-o sa fie posibil.

Pentru poze de la party click AICI.

)) Genial articol! Iata cum sa faci un interviu fara sa aiba vreun rost, sa te lasi manipulat de un intervievat cum e Andrei Gheorghe. E vorba de interviul de pe Realitatea.net.

Cand nu stii ce intrebari pui, si de ce… ce raspunsuri mai astepti?
Da, intr-adevar, site-ul Ministerului Finantelor Publice e cat se poate de violet…

…o tactica, o amprenta ultra violeta a lui Andrei de a ne familiariza cu aceasta culoare (mai era nevoie?) atunci cand vine vorba de site-uri. Fiindca… poate nu stiati ca Andrei lucreaza la/pentru un site unde e colaboratorul din front si voluntarul care incearca sa-i aduca sponsori: presa.nu

Plus ca “reteta” chiar a functionat… pe bune, cati dintre voi a intrat pana acum pe siteul Ministerului de Finante?

Am citit cu stupoare o stire tocmai pe vestic.ro, desi nu e vorba de nicio noutate pentru mine. Stirea a fost preluata, de fapt, de pe un site anume dar asta nu demonstreaza decat faptul ca stirea e importanta. E unul dintre putinele articole care au un mesaj dar pacat ca in felul lui e doar o stire banala. Nici macar unii ziaristi plini de cojones nu mai au chef de a fi ceea ce s-ar presupune, in esenta, a fi rolul statutului lor… deci, cainii de paza ai democratiei. Sau daca unii o mai fac, o fac eventual cu frica-n san, ca vine Politia peste capul lor pentru ca au sustinut vocea poporului, de la aia de care voi habar n-aveti, aia din cele mai inferioare nivele sociale pana la cei care-si permit cu lejeritate sa aiba cel putin internet acasa… si tot degeaba… si tot degeaba scrie si jurnalistul (caruia ii pasa!). Cineva “acolo sus” intotdeauna ne pune bete-n roate, vrea cu ardoare sa ne demonstreze ca exista cu folos, si deci trebuie sa scriem despre ei! …si ce vor ei…

Dar hai sa vedem rezumatul stirii: “Chestorul Pavel Abraham spune ca preventia consumului de droguri si tratamentul consumatorilor nu exista in Romania * Actul normativ prin care s-a interzis comercializarea produselor etnobotanice a fost facut in graba * <<Sunt absente si expertizele, care ar fi trebuit sa masoare fenomenul>>”.

Nu-mi ramane decat sa aplaud, cu intarziere, acum cand “sala-i goala”.

Domnilor, premierilor, parlamentarilor, “stimabililor”, RAHATILOR, preputurilor… asta e tara voastra. A minunilor de Nicaieri. Asta e tara unde, nu-i asa?, faceti ce vreti voi pentru placerea si satisfacerea muschilor vostri. Asta e Romania care ne f*&e tot timpul. Asta inseamna sa dati o palma unui rahat. Nu v-a lovit in moalele capului intrebarea cat de cat retorica daca e cu folos, sau nu, ceea ce faceti, nu-i asa? Ca un fapt divers, ce ar fi sa va interzica cineva Viagra cea draga?

Ati interzis plante si substante care induc o doza putin mai mare de stare de bine decat tigarile. Bravo. Copii natiunii, in sfarsit, n-o sa mai devina fumatori de la frageda varsta de 12-13 ani, emokizii, in sfarsit, n-o sa-si mai taie venele din motivul ca Naruto a omorat un Pokemon la Cartoon Network, vom respira de acum incolo cu totii aerul proaspat si imbibat in virusul AH1N1 al tarii noastre dragi, totul va fi bine, pentru ca voi v-ati facut treaba si ne-ati scapat de drogatii astia nenorociti care, de exemplu, “au ajuns la spital după ce s-au intoxicat cu produse etnobotanice”. Cel putin asa sustin asa-zisele “surse”. Presa, de asemenea, si-a facut treaba, a copy-pasteuit intr-o veselie, exact ca in cazul nebuniei denumite “Gripa porcina”, cand mai toate ziarele si televiziunile ne aratau ca numarul deceselor din cauza bolii creste zilnic, exponential, cu cel putin 1000… insa n-a mai interesat pe nimeni ca dintre astea doar 7 au fost dovedite in urma autopsiilor.

Ce o sa urmeze?

…acum, ca au fost interzise aceste produse? Exact ce a fost inainte. Poate chiar mai rau. Numarul dealerilor de droguri cu adevarat periculoase va creste, de asemenea, numarul celor care vor ajunge la spital din cauza lor… dar astea nu vor mai fi difuzate nici macar la Stirile de la ora 5… asta nu mai sensibilizeaza pe nimeni, asta nu mai tine de Guvern. Din ciclul “Ana are mere, Ana n-are foc”, chestiunea nu va mai fi treaba “ANA”-ei (Agentiei Nationale Antidrog) sau a presei. Aici nu va mai fi nimic de facut. Eventual ii prindem si-i bagam la parnaie ca au avut tupeul sa guste libertatea. E o alta tema(?) ca au devenit prada libertatii, ca sa zic asa. Poate doar niste ONG-uri se vor agita fara glas ca musca-n supa in continuare.

Stiu copii, fete si baieti de 13 ani care acum juma’ de an se drogau cu Diazepam, Slim Drinkuri sau Tantum Rosa… foloseau Lidocaine in loc de Mentosane (bine, asta n-ar fi o “crima”). Stiti, ba, cretinilor, cat costa in orice Farmacie un plic de Tantum Rosa?! 4 lei! Stiti ba, oligofrenilor ca consumul acesteia provoaca senzatii halucinogene similare cu efectul unui LSD? Si stiti ce? Se comercializeaza in continuare, fara probleme, ca doar e un “banal” medicament pentru irigarea vaginului…

Aceeasi copii, fete si baieti, acum o luna fumau un Ninja si erau cei mai frumosi si de treaba copii din noua generatie. Se drogau, si asta nu e bine, asta nu suna bine deloc (mai ales cand e vorba de copii), dar nu stiu cum sa fac sa fie mai subliniat, mai evidentiat… se drogau (DOAR) IN CONTINUARE. O faceau si inainte, fiecare dupa posibilitatile lui. Facand “prostii” in exces (“calitate” valabila oricarui copil sau tanar), au ajuns sa fie dependenti de tot felul de prostii chimicale. Dar… nu au facut-o oare fiindca stiau bine ca fac ceva ILEGAL? NU o faceau cumva de dragul curiozitatii (o alta “calitate” valabila oricarui copil sau tanar)?

Aia batrani n-au cum sa-i inteleaga pe tinerii astia derbedei. “Ehh”, la vremea lor chiar si tigara era considerata un viciu extrem de periculos. Nu ca n-ar fi… Vorbim de “vremea lor” cand traiau in Romania Comunista spre care tindem si acum, dar n-aveau cum sa stie ca peste hotare, peste mari si tari, in America hippiotii fumau marijuana in loc de Marlboro si toata lumea era fericita. Mai putin Industria Tutunului care a intervenit magistral si a reusit sa interzica iarba in favoarea tigarilor, care, spre deosebire de marijuana, PROVOACA DEPENDENTA.

Prin urmare… LEGALIZATI IARBA! …si nu spun asta fiindca am bandaje cu emblema “aia” si un tricou cu Che Guevara… nu spun asta de dragul de a fi cool, de a fi “pe trend” sau de dragul de a face propaganda pentru ca o PLANTA este ilegala. Spun asta fiindca stiu si cunosc aspectele si, cel mai important, urmarile interzicerii unor lucruri, unui act sau produs. Spun asta fiindca indubitabil produsele chimicale (majoritatea psihotrope) sunt mult mai rele. Si sunt multi care vor recurge la astfel de tampenii fiindca n-au “ocazia” sa cumpere un gram de hash, de exemplu. Aia care au de unde, desigur, vor “priza” lejer: heroina, LSD, Ecstazy etc… dar vorbim acum de cei carora le-a fost recent interzisa ultima sansa de a comite “un mic act ilicit”, mult mai agreabil decat acela la care vor recurge, din pacate, fiindca n-au alternative. Tot ce-i interzis duce la curiozitatea de a-l incerca! Ati citit Biblia, nu? E acolo, printre primele pagini. Ala cu Adam si Eva, acesti “Romeo si Julieta” in varianta etnobotanica…

Hunter S. Thompson a sfârșit-o precum au avut prostul obicei majoritatea minților sclipitoare ai anilor ’70-’80, precum mai marii literaturii americane ori a culturii pop. Un revolver de calibrul 8,8×10 și click-click-BANG! Fără durere inutilă. Desigur… e mult prea probabil că suferința catatonică putea fi anticipată în ultimele săptămâni, luni, sau poate ani, acea agonie introspectivă în care s-a confruntat cu rezultatul unei vieți duse la extremele ei imposibil de supraviețuite de o ființă umană, acea constatare jalnică… că viața asta „frumoasă” n-are cum să se rezume la aprinderi, inhalări și expirări de fum. Jurnalismul pentru el a fost doar un pretext, doar o cale de acces către atingerea propriilor viziuni, către autocunoaștere cu o atitudine ieșită din comun, restul era doar hârtie numai bună de înfășurat iarba sau udată în mescalină. Și totuși, articolele lui au scris istorie… iar asta n-a schimbat nici măcar ultima sa apariție la rubrica „decese”.

Dar pierderea lui… este și pierderea noastră. Hunter S. Thompson era ultimul căutător disperat al unei idealuri de viață, al pragmatismului iluzoriu ce cu mult timp în urmă era denumit „visul american”.

Hemingway spunea o dată că „cititorii percep dintr-un text doar cele zece procente care ies la suprafață”, și a denumit acest fenomen „efectul de aisberg”. Prin prisma acestui adevăr absolut putem să concludem că Thompson a fost partea masivă a unui aisberg. El a reprezentat Marele Adevăr, nevăzut de alții, benevol sau inconștient, el a susținut întotdeuna ceea ce a fost, este și rămâne înfundat sub apele tulburi al informării în masă.

Mereu am fost curios… un fluture, atunci când îşi părăseşte pupa cea caldă şi ocrotitoare e în cunoştinţă de cauză, oare, cât de frumos s-a făcut…?

…sau se crede în continuare o larvă?

…din ce izvoreşte schimbarea? …şi cum observăm că s-a întâmplat?

Vineri, nu mai contează (exact) când: tocmai în ziua-n care pe nu mai ştiu al cui blog (ştiu doar că era cu siguranţă al unei fete) am citit că a fost atât de marcată de un moment mărunt, dar cu atât mai important, când un fluturaş a aterizat pe mâna ei şi a stat acolo vreun minut întreg fără teama că poate suportul uman nu e unul prietenos şi poate să-i stingă ultima zi din viaţă acestei vietăţi fascinante. Fluturaşii trăiesc o singură zi. E o altă temă că înainte sunt nişte monstruleţi scârboşi şi au o viaţă lungă şi jegoasă, dar… în ultima zi din viaţa lor măcar, sunt nişte fiinţe gingaşe, sunt simbolurile esteticii şi a purităţii. În acea zi, acasă, stăteam pe balcon şi fumam o ţigară, ca de obicei. La un moment dat am zărit un fluture rătăcit printre cele două sticle ale geamului… Hello Kitty. Nici vorbă să-mi treacă prin minte să-l ajut… pur şi simplu eram înfundat în gândurile mele profunde şi am fumat liniştit în continuare. A doua zi zăcea pe jos,  rece şi prăfuit de chinuri… şi atunci mi-am dat seama că stagnarea mea ucide… o parte din mine, într-un Univers paralel, probabil,  a murit. Zilnic. Mi-am adus aminte că ei săracii au o singură zi să-şi trăiască viaţa zburând, zburând departe, departe de griji, departe de viaţa asta mizerabilă. Au şansa să trăiască, măcar pentru o zi, un vis. Eu i-am transformat-o într-un coşmar….

Cel ce-i condus sus? Nu știu…
Cei care-l conduc sus? Nu știu.
Abator sau eșafod? Nu știu.
Cine și pe cine ucide? Omul omoară animalul
sau animalul omul? …nu știu…
și prăbușirea… incontestabilul…
și liniștea de după…

>>Nu știu<<

Și zăpada!… zăpada de iarnă… poate…

e Marea exilată….

TĂCEREA LUI DUMNEZEU.

—————————–
(Traducere după Pilinszky János: Vesztőhely télen)
Piesa: Xenophobe of NTX