Cred că asta e una dintre cele mai stereotipe, banale, plictisitoare teme pe care un ziarist de ocazie ar putea să-și aleagă. Fie acela chiar și o simplă postare de blog, referat la facultă, sau mai știu eu ce… Cu toate astea, cred că orice blogger, aspirant la o carieră jurnalistică, ba chiar și un editorialist de renume a abordat cel puțin o dată în viață acest subiect: iubirea nemărginită față de orașul lui natal (sau adoptat, sau cezarian, sau avortat…)
…dar e un lucru firesc. Dintr-un motiv anume, fiecare dintre noi își iubește, mai mult sau mai puțin, orașul în care s-a născut, sau în care locuiește. Adevăratul motiv nimeni nu reușește să-l explice, dar nici nu e nevoie. E o chestie formidabilă care e absolut subiectivă dar în același timp… „universală”. Pe deasupra, este, poate, primul test prin care poți să-ți pui imaginația la contribuție, poți să-ți incerci puterea de a visa, de a „Think Big”, de a arăta că-ți pasă, că ai vrea să schimbi ceva (sau să schimbe alții, după caz) în acest oraș… și nu în ultimul rând, de a aduce un aport oricât de mic, din punct de vedere social, orașului și locuitorilor săi. Concetățenilor tăi. Chiar și printr-un simplu articol de opinie.
De ce iubesc eu Aradul?
Iubesc Aradul fiindcă nu e perfect.
Nu a fost, și nici n-o să fie vreodată… deși sper din tot sufletul să mă-nșel. Faptul că nu e perfect mă impulsionează. Mă face să VREAU să schimb ceva, mă face să visez cu ochii deschiși atunci când mă plimb pe Bulevardul Revoluției, mă face să văd clădirile istorice mai frumoase decât sunt ele în realitate (sau mai bine zis, starea în care au ajuns cu trecerea timpului), mă face să construiesc cu ochii minții chiar și clădiri „de sticlă” (zgârie-nori, de ce nu?), mă face „să văd” magazine, mall-uri ce, între noi fie vorba, nu prea au viitor în Arad, cel puțin la ora actuală… mă face să plănuiesc evenimente cum n-a mai văzut România, concerte, festivaluri, acțiuni pline de imaginație, de originalitate, și de ce nu, de boemie… Îmi place Aradul fiindcă aici poți să vezi lucruri la care rămâi mască, ca de exemplu astăzi… un țigan cerșetor care o arde aiurea toată ziua pe la magazinele-tarabe de pe Victoriei (și spre nefericirea mea cronică cântă tot timpul o manea… dar măcar e funny omu’)… astăzi era deghizat în Moș Crăciun!… sau, doi bâtrânei s-au plimbat prin centru în costume folclorice (ulterior s-au dovedit a fi promoteri pentru un concert folk la un centru comercial, dar asta nu mai contează)… sau un cor de copii îndrumați de un profesor(?), cu baloane în mână, au scandat în plină stradă, neîncetat: „UTA! UTA! UTA!”… n-am înțeles de ce sau cu ce ocazie, dar era mișto. Și apropo UTA, abia aștept să ajungă în prima ligă, fiindcă, deși n-am nicio treabă cu fotbalul, îi țin pumnii.
Aradul mă face să văd orașul așa cum vreau eu să fie. Mă enervez un pic când n-am opțiuni de „going-out”, mă enervez când n-am alternative. Mă enervez când vine Dj Optick și Connect-R de 10 ori într-o lună, dar mă bucur că există un grup cu tineri de inițiativă precum Arad-Clubbing Events (din care fac și eu parte) care promovează muzica electronică de calitate… să nu uităm nici de Bread & Butter (printre alții)! Mă enervez când văd afișe cu Fuego, Mircea Baniciu sau Hrușcă care, apropo, fac sala (cum e cea de la Filarmonică sau din Teatru) plină de fiecare dată, dar mă bucură faptul că în KF se înghesuie o mână de oameni ca să vadă scurtmetrajele din cadrul „WWMP Film”… și mă bucur că există acest WWMP în Arad… ba chiar, mă bucură și faptul că sunt (și în ăsta) implicat. Mă bucur că a fost Ro-Iff la Arad, așa cum a fost… mă bucur chiar și pentru acest târg de antichități, respectiv de Crăciun din fața Primăriei, unde, deși sunt multe kitch-uri și muzică proastă, e o atmosferă inegalabilă. M-am bucurat și pentru Zilele Aradului, când jumate din bulevard era transformat într-un târg de dracu’ mai știe ce, nu contează, atmosfera de sărbătoare a contat… m-am bucurat pentru Festivalul de Teatru/Film Underground, pentru Festivalul de Teatru Internațional, pentru Luna plină de carte, pentru Schimb de Cărți, pentru actualul festival de Handmade deși eu n-am ce să cumpăr de acolo… pentru turneul „One World” care de doi ani, culmea, NU ocolește Aradul în mini-turneul lor național, mă bucur pentru Kinema Ikon, pentru Arad-Culture …și mă bucur că ăsta din urmă e proiectul meu… Proiect care a primit numai vorbe de bine, cu toate că, deocamdată, e departe de a fi așa cum mi-aș dori eu să fie. Ca să-i fac și un mic promo… acesta e „oglinda culturii arădene”. Asta ar fi sloganul. E un blog. E praf. Din punct de vedere al designului, al calității informațiilor… și nu știu. Lucrez demult pe el, și sper că, în curând, voi reuși să-l fac mult mai frumos, modern, ordonat… dar să rămână la fel de util. Momentan însă… acesta oglindește perfect situația Aradului, cel puțin, din punct de vedere cultural.
…
Tu de ce iubești Aradul?
iooooo, iubesc araaaaaduuuu, pentru ca e, si el, o mica bomba cu ceas… si nu e putin lucru. uite, de exemplu: zalăul nu e!;))
Mai omule, tu iar te crezi ziarist??? Data trecuta mi/ai cenzurat mesajul. Las/o balta si lasa/i pe altii sa scrie. Tu nu esti ziarist, esti un pierdevara in fata calculatorului cu pretentii de mare ziarist.
Platforma pe care comentezi cu inversunare e un blog, si nu un ziar. Prin urmare…sunt blogger.
Stii bine ca nu ti-am cenzurat comentariul.
Ti-am si raspuns… desi nu ar trebui sa dau explicatii unui smecher care se ascunde dupa nickname-uri de gen “Te stiu”, “nume”…
… ca exista oameni ca tine in el
Ce ai, frate, cu Mircea Baniciu?
Să nu te laşi de Arad Culture.
Dragule, eu stiu foarte bine ce e un blog. Pe cand tu te jucai cu putza-n praf eu descopeream internetul. Asta era cam acu atati ani inainte. Pe blogul tau n-ai decat sa scrii ce vrei dar nu te mai autointitula ziarist. Atata pretentie am eu, e ciudat? Sau ai uitat ce ai scris? Sa te citez cumva?? Cum te laudai tu cu legitimatia de ziarist care azi nu mai face doi bani si cum nu postezi ceva nou fara sa ne amintesti ca tu esti ziarist??? Esti pe naiba! Invata sa scrii s-apoi vorbim. Dar daca n-ai facut-o pana la varsta asta deducem ca asta e nivelul tau. Nicidecum al unui ziarist. Aaaaa, blogger? Foarte bine. Dar nu ziarist! Un ziarist isi petrece timpul mai mult pe teren si nu in fata calculatorului aproape intreaga zi ca si tine. Ia uite c-am innebunit si io. M-apuc sa te-nvat pe tine ce-nseamna sa fii ziarist. Tocmai pe tine care-ti povestesti aventurile bahice de pe strand si cum au facut drepti in fata legitimatiei tale de ziarist doi militieni…
“mai omule” “nume”….” iar tu cine …… te crezi,ha? de obicei au drept sa critice cei care se cred sau chiar sunt mai buni decat cel pe care il critica… dar dupa cum vad… tu nu esti in stare sa scrii nici macar o telegrama, nu un articol…. Esti de-a dreptul penibil…. Daca vei mai continua sa dai commenturi din-astea la fiecare articol de-al lui Tomck@t, nu vei realiza altceva decat sa te creada lumea un mare smecher… dar nici makar atat nu esti….
p.s. Fiecare om este ceea ce vrea sa fie. sau…. pare sa fie,deci Tomck@t e un ziarist,sau cel putzin era (pe cand scria articole in Jurnal Aradean). Dar tu Dom’le Nume ce pari sa fii? sa-ti spun eu? mai bine lasa…. in loc sa citesti fiecare articol al lui Tomck@t si sa critici in halul asta “dragule”…. te sfatuiesc sa iei ziarele Jurnal Aradean si cauta articole scrise de “T.G ” sau Tomas Gagyi,poate atunci te vei lamuri de ce folosea cuvantul “ziarist” . (asta in cazul daca nu ai refolosit deja ziarele in scopuri jenante….ma-ntelegi dom’le Nume,asa-i??? )
Vai Henrietta draga… ma uit la pozele tale s/apoi iti citesc postarile… cam tarziu, e/adevarat… N-am stiut c-ai mai postat p-aici… Vezi, cam asta e cu fetele din RO, arata binisor pana la o varsta dar apoi ramane tot subcultura… ma uit, citesc, ma uit, citesc… si nu ma mai uit. Si… apropos… ziarist se cheama al de/o scris ceva intr/un ziar (pardon!, foaie)? Mai sa fie… ma uit altfel la fetita de 6 ani a vecinei… si ea a scris ceva in JA… un banc vechi ptr. noi dar cat de nou ptr. ea. E ziarista consacrata, gata!
nume, eşti varză. eu măcar sunt plecat cu cercul. hai să dispărem. tu, primul.
Draga “Cerculet”… tu o sa dispari pentru ca esti doar un internetaut aiurit care ai oarecari interese vis-a-vis de aceasta sustinatoare fidela a celui care se autointituleaza ziarist… eu, insa, nu pot disparea, fac parte din presa aradeana de prea mult timp si nu voi ezita sa critic atat pe cei “consacrati” daca pot spune asa, cat si pe cei new entry care habar n-au sa faca o introducere, o intriga sau macar, sa aiba o exprimare fluenta in limba romana cat de cat… Asa ca plimba-te cu cercu!
Draga “nume”… pot sa-ti zic LULU? Ma gandeam sa-ti dau totusi un nume, sa ai si tu o doza mica de demnitate… sau identitate…ia-o cum vrei. Am ales asta fiindca imi aduce aminte de Trilulilu, site pe care ti-am dedicat o piesa Parazitii dupa primul tau comment. Eu in locul tau mi-as inghite gura… stim cat de vechi esti in presa locala, ziaristule, Lulutzule…
esti un veteran adevarat, pacat ca functia… adica ce functie?!… postul de tehnoredactor nu inseamna ca esti ziarist 
) mai ales daca esti somer 
PS: Mai sus am facut un mic apropo dar ma tem ca nu e clar. M-am gandit sa-ti dau link inca o data, ca stiu ca-ti place piesa http://www.trilulilu.ro/sabinnnu/21dcff72f38702 …hai cu ma-ta(!), sa destrabalam pe ritmuri apocaliptice
Nume, uite, mai pierd un minut cu tine. E clar pentru mine că eşti un ziarist foarte bun din presa arădeană. Ţi-am văzut şi fluenţa în exprimare, lăudăroşenia şi meschinăria anonimatului.
Nu am niciun interes, doar citeam pe-aici şi am văzut cât eşti de înverşunat şi plin de venin. Fă ce vrei.
terminatzi, bah, cu prostiile, ca cica ii Craciunul!
bagati o bata, primiti colindatori, cititi retete antimahmureala, uitati-va aparatu la prietenul cu care ati baut aseara:P
hai, LA MULTI ANI, HIPIOTULE!
hai ca bine zici timebomb
Craciun fericit la toata lumeaaaa… La Multi Ani…si vise placute [in special tie, nume, cu 666 cai frumosi 
]
Domnule… oare ce-au astia de p-aici cu Lulu??? Il stiu si p-ala cam de multisor iar numele lui imi este a doua oara atribuit… Oare posteaza pe undeva si eu nu stiu? De-i confunda lumea stilul cu al meu??? Dupa cum stiam o luase razna acu mai multi ani cu religia, cu alea alea… Parca ajunsese la un moment dat sa scrie si sa pagineze de unu singur ceva foaie, Informarea Aradului sau asa ceva… Ciudat si frustrant pentru mine… poate ca nu-s chiar asa de documentat cum ma credeam. Lucru de studiat Lulu asta…
da si tu un nume, atunci, man… un ID de mess, o poza… fa-ti un nick, un timebomb, ceva… „nume” e prea banal, prea a la John Doe… de asemenea: stilul – e academic, universitar, ca al unuia care nu si-a gasit de lucru dupa ce a terminat faculta si acuma sta in spatele tastaturii si da F5-uri, doara-doara i-o face cineva o oferta de angajare. o sugestie: fa-ti blog (sau da-ti-l public, dk-l ai deja facut). arata-i lui thomaso, mie, lui andrei, cum tr sa scriem!
patria iti va fi recunoscatoare!:P
Andrei stie sa scrie dar este neatent si mi se pare ca nesigur in folosirea limbii romane. Tie? Dupa cate imi spune mie intuitia ai putea fi Lucian Valeriu dar nu sunt sigur de asta… poti fi chiar Sebastian Siclovan. Oricum amandoi stiti sa scrieti dar vi se aplica si voua legea care domneste in Arad cam de cand Adevarul a disparut si nu mai are putere: nu mai aveti curajul sa scrieti ceva care sa vanda (si nu ma refer la cancanuri ci la ADEVAR) pentru ca va e frica, nu mai aveti spate, nici avocati, nici pile pe la politie, si nici nu e de condamnat asta, s-au schimbat vremurile… despre Thomas insa… nu stiu daca-ati observat dar eu nu fac decat sa critic nonvalorile. Daca voi astia de la vestic.ro si Observator aradean, si nu vreau sa va enumar ptr. ca mi-e lene nu pentru ca nu v-as cunoaste, stiti sa scrieti, despre acest, repet, Thomas Gagyi nu are rost sa discutam. Este total paralel cu ziaristica. Iar despre mine… ce farmec ar mai avea tot balciul dac-ati sti cine sunt?
Si… chiar credeti ca astept o oferta de serviciu??? Ha ha ha ha ahah, asta chiar a fost buna!
…cine a scris ca as fi o valoare nationala pt ziaristica locala? Am scris cumva cu litere mari ca sunt doctor in jurnalism?
Nu. Nici macar eu n-am indraznit sa pretind asa ceva. Stii ce e misto? Ca eu sunt autoironic si asta se vede chiar si langa bannerul blogului, noi ne distram pe seama ta, tu te impacientezi singur ca o maimuta care tocmai a coborat de pe Pomul Cunoasterii. Jurnalismul nu mai e ce a fost, asta e naspa, aici sunt de acord cu tine. Te las pe tine sa decizi daca blogosfera e ceva total paralel sau nu cu ziaristica… in orice caz, virtualul e diferit, virtualul e viitorul. Iti suntem recunoscatori ca ai inventat internetul cand eu inca eram un amarat de embrion dar nu ti-ar strica un Ctrl+Alt+Del… ne place virtualul fiindca are mai multe sensuri… din pacate pentru tine esti cam incuiat la minte iar eu ma joc cu imaginatia ta 
Pai daca-ti place asa de mult virtualul de ce te (va) enerveaza anonimatul meu? Hahahahahaahahaah
Am revenit cu noutati. Atribuirea mie a numelui “Lulu” deja a doua oara m-a facut sa ma documentez un pic. Da’ nici n-a fost nevoie de mare documentare ca iata ce am gasit pe Google, blogul si siteul lui, respectiv http://www.videosmile.ro. Din toate chestiile alea scrise acolo dau numai un link, care mi s-a parut extrem de la subiect apropos de autointitularea unora drept ziaristi, asta: http://videosmilearad.blogspot.com/2009/01/tinerii-nostri-ncotro.html Iar din discutia cu o fosta colega de la JA am aflat ca la nici o luna de cand i s-a redus postul de tehnoredactor de la Informmedia a fost contactat de o tipografie din Arad pentru postul de grafician unde a si fost angajat. Deci se pare ca nu-i somer si le mai zice si bine p-acolo, ma rog, prin unele parti cum ar fi asta cu tinerii nostri… Iar faptul ca a lucrat atatia ani in presa locala pe postul de tehnoredactor, asa cum se lauda in introducerea de pe blog, nu-l face ziarist, intr-adevar. Ei, cam atat despre Lulu. Mai atribuiti/mi un nume ca sa va spun si de ala cate ceva… ca se pare ca al de mi-a zis “Lulu” nu era prea documentat…
…eu stiam de asta: http://ro.netlog.com/nleonardo dar posturile din blog sunt aceleasi. Eu nu te-am banuit ca ai fi Lulu, am fost, daca ai observat, nitel subtil, am vrut sa-ti vad doar reactia… poate-poate. Mdaa… nu infirm ca Leo scrie bine, decat atunci cand are apucaturi conspirativ-apocaliptice. Articolul mentionat de tine e de bagat in seama, e cat se poate de trist dar adevarat. Insa… in caz ca te-ai referit la mine atunci cand ai scris „mi s-a parut extrem de la subiect apropos de autointitularea unora drept ziaristi” …sa stii ca nu m-ai nimerit. Ar trebui sa ma cunosti mai bine, si atunci mai vorbim.
Nu te-ai gandit un pic ca s-ar putea sa te cunosc, totusi, destul de bine?
hm…nume…nume…stai sa ma gandesc… Nu. NU cunosc pe nimeni cu numele asta
Candva, cineva m-a sunat cu numar ascuns… insistent, de mai multe ori, mai multe zile la rand. Nu a zis nimic in telefon, pur si simplu avea glume in program. Ultima data l-am injurat si l-am asigurat ca o s-o sfarseasca castrat si inecat cu propria lui (…) , desi putea sa fie maica-mea, seful meu, cel mai bun prieten sau din partea mea chiar si bin Laden.
Crezi ca ar fi trebuit sa ma intereseze cine e?
(PS: chestia asta am inventat-o pe moment)
Nu dau telefoane cretine sau mai bine spus n-as da. De fapt aparitia mea a pornit de la faptul ca te dadeai mare ca esti ziarist (in mai multe randuri) iar eu stiu ca nu-i asa. Mai departe… n-o sa mai auziti de mine. Aici. In spatiul virtual. Si asta pentru ca vad ca nu se leaga nimik de tine. In viata reala veti mai auzi. Dar nu veti sti ca sunt eu, numitul “nume”. Adio si… am cuvinte!
Iti sfatuiesc sa iei un DEX si sa te documentezi asupra cuvantului IRONIE !! Pt ca Thomas asta incerca sa faca. Se autoironiza cand se dadea “mare ziarist” cum zici tu… dar nu e nicio problema ca nu ti-ai dat seama… macar am avut si noi pe seama cui s-o intindem cu gluma
)