Timpul a tot trecut. Vroiam si rezultate. Pe deasupra a intervenit si faptul ca am fost dat afara de la EuFonika. Gata cu highlife-ul din Szeged, gata cu ‘al mai ideal job (la T-Com/Magyar Telekom). Directia mea era evidenta. Si invitabila. Trebuia sa ma-ntorc acasa. Am simtit chemarea, misiunea, “profetia”… toate drumurile duceau spre Arad. Nu mi-a parut rau, neaparat. Dar am mai frecat menta vreo saptamana in orasul de pe Tisa, cautand p-acolo un job, poate-poate. Imi iubesc eu orasul si toate (im)posibilitatile de aici, dar m-am atasat oarecum de acel oras. In fine… in februarie 2007 m-am gasit deja, din nou, aradean get-beget. N-am avut incotro.
Mi-a parut un pic rau de “pierderea” statutului meu de turist in viata. Sau de “colaborator multifunctional” – asta-mi zicea un coleg, “ba, tu colaborezi cu toata lumea! Nu esti normal”…ma rog, eu, de fapt, am cautat doar parteneri pentru site-ul Arad-Clubbing, gata de lansarea versiunii beta, dupa cum imi zicea Vlad. Dar am avut si un plan…secundar, sa zicem. Am incercat tot felul de combinatii sa ma lansez in presa. 24Fun, diverse site-uri… evident, am primit doar “eject”-uri. Asa ca… mi-am zis ca trebuie sa incep “de jos”. Nu era inca vremea sa-mi pretind misiuni imposibile, planuri superficiale. Exista in Arad o revista numita Nopti si Zile (care nu avea nimic de-a face cu actuala Zile si Nopti). O revista nu prea cunoscuta, cu un tiraj destul de mic deci, dar distribuita gratuit macar (iar acest lucru, pe vremea aia, era o noutate). Am vrut sa-i propun baiatului de la Galileo Design (ulterior revista a devenit Galileo Magazin) sa facem un parteneriat, un barter. Si bineinteles, pe langa asta, in secret intentionam sa scriu si editoriale in revista. Am si discutat cu el (Dani Roxin), l-am chemat si pe Vlad, intr-o zi de februarie a anului 2007, in Apropo Cafe, sa punem totul la cale.
Dupa scurt timp site-ul a primit un suflu mai fresh. Era un blog WordPress de fapt, cu un template foarte uzual (astazi… dar destul de nou p-atunci), foarte simplu dar cu efect, in preponderenta alb si magenta si… spre surprinderea mea, cu un numar foarte mare de membri inregistrati care puteau sa posteze liber… de tot felul. Tot ce tine de clubbing. Tracklisturi, mixuri, eventuri recomandate, pareri, sugestii… etc. Avea chiar si un forum. Si s-a dus iarna, s-a dus si primavara, foarte repede. Pe la inceputul verii s-a anuntat primul party Arad-Clubbing, cu Dj Sebuh si Andelu, intr-o locatie… la cat de ciudata, cu atat de interesanta: la sediul PNTCD, peste fosta redactie Adevarul. Imi amintesc… eram in ceva tzoale de rapper, o ardeam aiurea pe strand si undeva dupa ora 12 noaptea am intrat si eu sa vad care-i staisu’… jos, la intrare, niste politai stateau pregatiti de parca ar fi fost nevoie de ei, party-ul parea pe sfarsite, dozele de bere pareau goale, mai era p-aici p-acolo o sticla de Cola sau Fanta, Sebuh si Andelu n-aveau nicio treaba, mixau fericiti si foarte-foarte atenti… iar lumea (ce a mai ramas sa chefuiasca) nu privea prea bine fetzele noi, “neavenitii”…insa m-am prins repede: totusi, ce naiba cautam eu acolo cu un tricou si pantaloni largi, plus un batic pe cap in stil ghetto intreband petrecaretii “nah, unde-i party-ul ala?”…?!
In alta ordine de idei, nu stiu ce efect a avut sau nu “colaborarea” cu revista Nopti si Zile, dar editorialist n-am mai apucat sa fiu (oricum, am lucrat deja la Ziarul de Vineri, apoi SuperInfo), in schimb am avut o reclama gratuita intr-un numar, un banner al site-ului Arad-Clubbing, iar undeva prin iunie primul afis al unui party marca Arad-Clubbing… in club Soho(!) unde mixa Dj Sebuh si N’alin. Nu mi-a venit sa cred ca lucrurile au evoluat din ce in ce mai bine, iar eu, in continuare, am ramas un outsider. Dar era ok, nu mi-am facut griji. Vlad a rezolvat si de o colaborare mult mai eficienta cu Zile si Nopti (singura revista in care apare sigla Arad-Clubbing chiar si-n ziua de azi), Sebuh a devenit, alaturi de N’alin, rezident in Soho pe timpul verii,
Arad-Clubbing a fost mentionat si pe pliantele clubului, iar urmatoarele party-uri estivale au fost catalogate drept party-uri marca Arad-Clubbing: N’alin & Nanook, Rosario Internullo, Ellis Sexton… totul a mers, astfel, ca pe roate, pana la sfarsitul lunii august… clubbingul a rasarit din nou in oraselul nostru dereglat de anumite tendinte comerciale periodice in materie de clubbing… viitorul a sunat al naibii de bine. Pe site si pe
forum s-a format deja si o comunitate, o echipa ce insemna prieteni vechi si prieteni noi, amatori vechi si amatori noi ai muzicii electronice… iar eu (?)… eu eram mai hippie (ca-ntotdeauna), stateam in umbra si eram mandru ca puteam sa zic habarnistilor ca fac parte din Arad-Clubbing… dar faceam pe dracu’…cel putin nu in vara aceea… nimeni de pe forum nu ma stia personal (in afara de Vlad “admin” Iuga). Eu imi pierdeam vremea pe la Sivi, pe la Nerv, pe …oriunde pe strand, eu eram cu cercul meu de prieteni care, din pacate, 
nu impartasesc aceleasi preferinte muzicale cu mine.
A venit si sfarsitul verii si eu a trebuit sa ma confrunt cu o mare lipsa de fairplay… toate semnalele aratau ca se cam incheie sezonul Strandului. Doar eu cu amicii mei o mai ardeam pe canapelele din Sivi pana noaptea tarziu, pana dimineata… tremurand de frig, infasurati cu niste paturi primite de la chelnerite cu un “special offer” ce includea si chelnerita… nu am vrut sa cred ca se termina cea mai “aventuroasa” vara din viata mea. Desi am vrut sa merg 
la Pool Party-ul Arad-Clubbing din club Activ, ploaia mi-a cam stricat planurile. Am auzit ca si petrecaretilor de la party, fireste, ca nu s-a mai facut Pool party daca a plouat… dar si asa se distrau de minune. Eu… a trebuit sa-mi administrez un brainstorming consistent. O analiza pertinenta si ampla a situatiei. Vreau sa zic ca eram praf… la al 10-lea pahar de whisky si Cherry Angelli si cine stie cate sticle de bere… privind melancolic ploaia ce contura cumva mai “altfel” noaptea, salutand printre inghitituri seci briza ce aducea toamna si… un mesaj clar… o impulsionare, un ultim memento: “bai, frate… gata. Vara 2007 s-a terminat. E timpul sa te implici. Sa faci ceva. De exemplu… daca tot esti deja la SuperInfo, incepe sa te bagi in seama la Adevarul, sa scrii si tu cate ceva, chiar daca moca… se apropie Trance Vibrations de la Timisoara, ai putea sa fii ceea ce vroiai intotdeauna sa fii… trimisul special (chiar daca te “trimiti” acolo singur) care va relata despre event intr-un ziar in care inca nu s-a scris asa ceva… da… – inca o suta de Jack, te rog! – si ai putea sa fii si mesagerul Arad-Clubbingului pe Aradon… apropo de Arad-Clubbing… de o vreme se anunta pe site o intalnire a membrilor care vor sa constituie echipa A-C… du-te frate, locul tau e acolo! Lumea trebuie sa stie ca Tomck@t e membru Arad-Clubbing. Si ca Arad-Clubbing va rupe gura targului.”
Da. Anul 2007, toamna. Arad-Clubbing urma sa iasa, in forta, la suprafata. Urma sa facem “The best parties in town”.
—————————————————————-
evident… Va Urma! (abia de acum incepe) 
Ieri (sâmbătă) seara, în oraşul Sebiş (că-i oraş, God DĂĂĂmn!) la ora 19 şi-a început emisia postul de radio One FM, pe frecvenţa 93,6 Mhz… Sediul se află la ultimul etaj al Hotelului Sebiş iar postul a fost lansat în cadrul unui Festival de Muzică, mare-tam-tam-mare aşa cum numai sebişenii ştiu: pe scena amplasată în Piaţa Tineretului au urcat nume consacrate ale muzicii populare precum Rapsozii Zărandului, Voichiţa Suba sau Ansamblul Cununiţa din Sântana (în prima zi), iar sâmbătă Mirabela Dauer, Etno, Von Meister Crew urmînd ca-n seara aceasta să concerteze trupa Cargo 
)
…l-am si sunat pe Catalin Lapusca (adica am pus-o pe sora mea sa-l suna, fiindca da, a tinut neaparat sa vina si ea) sa ma asigur ca intrarea mea e garantata. Despre party nu prea am multe de zis. Comert pe paine. Dar nici nu ma asteptam la altceva, stiam ca va fi un “Mix Factory” (emisiunea in care Greeg si Ivan mixau piese comerciale si cat-de-cat dance/house pe ProFM) adus in club. Finalul a fost punctul culminant mult asteptat. Sora mea vroia neaparat o poza cu Vintila. Eu am zis “okay, din partea mea, dar n-am aparat foto”. Ea insa n-a stat mult pe ganduri si l-a abordat cat ai zice “Pro”. Nu stiu ce tot au vorbit acolo, eu stiu doar ca Vintila asta e un omulet al naibii de mic (cam cu un cap mai mic decat sora mea care e si ea cu un sfert de cap mai mica decat mine… si nici eu nu sunt tocmai un stalp). La un moment dat sora mea arata cu degetul spre mine iar Vintila ma saluta cu un zambet laaaaaarg si a venit sa dea mana cu mine. Imi zicea ceva… dar n-am inteles nimic in zgomotul ala. Am zambit si eu inapoi si am aprobat cu capul ceva de genul cum ca “da da, placerea e de partea mea”.
