La MALL

June 5th, 2010

In sfarsit. Am fost si eu. La Atrium! Ca sa nu existe dubii. Ca la Armonia ar fi chiar culmea sa nu fi fost niciodata in acesti 2 sau 3 ani (cati a implinit recent?) si, cu mult timp inainte, am fost si in mall-uri precum Szeged Plaza, Duna Plaza sau Arkad Plaza din Budapesta (Bdw… nu stiu ce-i cu tendinta asta de “mall” pe la noi. “Plaza” suna mult mai cool!).

Am vrut sa merg la Atrium, ca tot aradeanul, inca de la deschiderea oficiala, dar cumva nu mi-a iesit. A plouat, n-am primit salarul la timp, adidasii mei erau spalaciti, cu ventilatie multilaterala, camasa mea violet era necalcata, arsa (vezi aici), iar geaca mea Armani e deja veche si un pic murdara. Cum sa fi mers deci, in asemenea circumstante deplorabile intr-un loc unde regula de baza e fitza cu tz?!…. In fine. Am ajuns, intr-un final, si eu acolo, ieri. A plouat, n-am primit salarul…. nu ca la timp ci il voi primi cu o intarziere de 15 zile, adidasii mei sunt spalaciti, cu ventilatie multilaterala, camasa mea violet e necalcata, arsa, iar geaca mea Armani e deja veche si un pic murdara.

Concertul Dj Project a fost unul dintre motivele primare. Adica o jumatate de motiv. Ba nu… un sfert de motiv. Vroiam s-o rapesc pe Giulia :) …in rest, m-am lasat convins de sora mea care astfel mi-a cumparat si un pachet de tigari. Mall-ul, pe dinafara, e misto. Cu cat esti mai departe, e cu atat mai misto. Intrarea e absolut jalnica, execrabila chiar, o dovada de o strictete balcanica. Cei care au pus acele pavaje au fost atat de lipsiti de inspiratie incat sa puna din alea de o culoare maro-crem cacacios ce aduce aminte cu scarba de gara CFR… gara CFR insa e mult mai curata in ultima vreme. Gunoi peste tot, chistoci obscene pe jos sau pe cosul de gunoi din metal… folosit, de unii mai civilizati, drept scrumiera… numai ca am impresia ca ori romanii fumeaza mai cu pathos decat turcii ori acea “scrumiera” n-a fost spalata de cand e mall-ul. E plin de jeg si scrum. Pe jos am mai vazut si pete de… WTF?! motorina(?)… si ceva lichid imprastiat cu maiestria unei voma. Ce mi s-a mai parut interesant e ceea ce e scris cu rosu pe usa de sticla: “Program zilnic 10 – 22;  Program Billa 8 -22″… adica Atrium ii inchis pana la 10 dimineata dar Billa din interiorul lui se deschide cu 2 ore mai repede? Si… chiar daca asa ar fi… pentru ce? In fine… poate doar eu nu ma trezesc la 8 dimineata ca sa-mi fac cumparaturile, chiar daca stau si eu la 2 pasi de Billa. Aia din Micalaca.

“Dar hai sa intru si eu odata!”, mi-am zis, stingand a doua tigara. Inauntru e fain, tre’ sa admit. E asa cum un mall (sau plaza) tre’ sa fie. Prea multe magazine de interes nu mi-am gasit, poate si fiindca n-am avut decat 70 de bani in buzunar. Nu de parca as fi venit sa exercit aici un fenomen aproape schizofrenic numit “shopping”. In 5 minute am vazut destul. Plimbandu-ma pe toate etajele, am ramas cu constatarea ca imi place constructia, lifturile, scarile rulante, Carturesti… si cafenelele. Cea mai de fitza cu tz dintre ele e, desigur, Patchouli. Acolo unde ne-am ambalat dupa concert, si unde au venit si proiectele astea de dj cu Giulia. Giulia, saraca, chiar daca ar fi vrut sa ma urmareasca (in)voluntara, nu putea, fiindca era asaltata de o droaie de copii cersind autografe, poze…si de ce nu, (poate) si cont de Twitter, Facebook, MySpace… Hi5(?)… caci copii astia-s noua generatie, nu?, wattafuck! Astia reprezinta viitorul Aradului. Pulalaii si Hello Kitty-Tweety astia multicolore cu varste cuprinse intre 5 si 14 ani. Fetite cu codite inuman de dezvoltate la varsta asta si baetzashi chic cu o freza cum mie niciodata nu mi-a iesit cu niciun gel sau fixativ. Fireste, deocamdata, mai sunt si oameni normali acolo. Putini, dar ok. M-am intalnit cu niste fosti colegi de liceu, l-am vazut pe Sebuh, N’alin, Lapusca (nu m-a recunoscut, shit! Nu ma stie ;P) sau pe Miss Arad de anu’ trecut, Lorena parca… (nu m-a recunoscut, shit! Nu ma stie ;P) apropo, arata din ce in ce mai mai bine… in rest sani, sani, sani. Decolteuri, decolteuri si decolteul Giuliei. A meritat sa merg pana acolo. Poate ca peste ani Strandul Neptun n-o sa mai insemne nimic in viata aradeanului din 2010-si-…  dar parca nici vremea nu tine cu traditiile. Highlife-ul, poate, nu e atat de rau cum am banui. Chiar daca totul e artificial, chiar daca lasam doar gunoaie la intrare, adidasii nostrii is rupti dar ne uitam la noile colectii, avem un salar de rahat sau suntem someri dar ne rupem in fitze pe o canapea din Patchouli fumand un Winston Light cumparat din Gros Market-ul de langa mall… Why Not? La urma urmei nu mall-ul ne schimba, noi vom schimba mallul…

5 Comentarii »

A.F.F. si filmul meu. Amator

May 23rd, 2010

Ammm… fost la A.F.F. Da, am fost acolo. Bine, am fost doar in ultima seara, cea de sambata, din cele trei seri-maraton. Am intarziat, dar aici, acum, asta nu era o problema. Intrarea a costat 3 lei dar eu nu trebuia sa platesc. Sunt un “prieten” WWMP. Acest amanunt o sa nasca controverse, ca si data trecuta la Make/Believe Party din Flex, stiu. Oricum.. am mai avut doar 28 de lei in portofel si trebuia sa-mi iau si bere. Iar pana la salar mai e mult si va fi cam ultimul meu salar. S-a dus vremea cand trebuie sa scot legitimatia la vedere ca sa intru gratuit. “Nume” tata, poti sa rasufli usurat. Aici am fost printre prieteni si oameni pe care-i stiu… poate doar din vedere. Gabriel Gorgan, Patricia, doua jumatati de Acsa Productions, Rolly Zsigmond, Ioana de la KF…

Am pasit pentru prima data in noul spatiu alternativ al KF-ului. Cel de pe Avram Iancu. Back to the roots. Aproape. Hmmm…  aici era clar ca trebuia sa ma pierd in multime. Nu mai aveam vechea prezenta, vechea prestanta. Am mers fara aparat foto. Fara arma. Nu mai eram Tomck@t de la vestic.ro… doar Tomck@t. Unii nici nu se mai mirau ca au fost disponibilizari la vestic. Sau la Observator. E ceva normal. La tăţi ni-e greu. “Era de asteptat”. La urma urmei cine e cretinul ala care ne sponsoriza? Cine are atatia bani de aruncat pe fereastra doar fiindca la mijloc e un interes, un scop, un… ideal(??! Idealul e doar o gluma, fireste)… Presa nu stie decat sa deconstruiasca, n-ati stiut? Sa promovam evenimente sau actiuni demne (sau chiar nedemne) de laudat nu avem voie decat daca suntem platiti. Dar… inca o data, cine dracu’ are atatia bani de aruncat pe fereastra? De atatia bani cati am avea noi nevoie ca sa ne mentinem pe linia de plutire, ca business-ul sa functioneze? raspunsul unic e: sponsorul. Doar el. Un om iubit de angajati. Nici nu mai conteaza cine e. Sau ce vrea de la noi. Pentru noi conteaza doar banii lui. Daca se poate cash. In rest putem sa elucubram orice tampenie ce ne trece prin minte, oricum pe el il intereseaza prea putin cu ce mama naibii umplem siteu’. El urmareste interesele lui. Logic. Ma rog… daca vrea pizde, bagam pizde. Face bine pentru trafic, ce-i drept. Pacat ca in afara de mine, Luci si Tzucu (si Scripi le are cu din astea, tre’ sa admit), aia care ar fi trebuit sa dezvolte o strategie de marketing, de branding, promovare si market share habar n-au ce plm mai is si alea. Nu dispunem de mai multi bani pentru asemenea prostii. Sponsorul e zgarcit in astfel de situatii. Dar e dreptul lui. Ne-a zis cat ne da… sa ne gospodarim cu atat. No offence.

Am fost, o data, aspru criticat de Tzucu cand am comis crima de a scrie in mod (aparent) obsesiv despre WWMP. “Gorgan ala te manipuleaza, tu ii faci favorul de a-l  promova si din asta doar el are ceva de castigat”. Pentru mass-media nu conteaza ca WWMP promoveaza tinere talente, ca a contribuit cu succes la animarea culturii in acest oras prafuit, “mass-media se pisa pe cultura!”. Cu toate ca… avem, fiecare, constant o rubrica cu denumirea asta in care au loc plictisitoarele si insuficientele comunicate si cronici peste care scrie transparent “copy-paste me!” livrate de Filarmonica, Teatru, Casa de Cultura, etc… Apropo, am auzit (sper sa nu gresesc) ca Ovidiu Balint a fost si el “FIRED”. Adica… nu mai e directorul Casei de Cultura a Municipiului Arad. In aceste momente, probabil, e alcoolizat brutalmente intr-un colt din Joy’s, ca de obicei. Desi in sinea lui o iubeste, se pisa si el pe cultura! Pacat ca scrie foarte bine. Reformulez: pacat, virgula (sau… puncte-puncte), ca scrie foarte bine. In Flacara Rosie si pe News-AR. Dar… who the fuck cares ?! In tara asta, in orasul si in special la site-ul asta, vestic.ro, nu conteaza ca scrii bine sau ca-ti faci treaba bine, cea pentru care esti platit. Fie ca esti redactor, admin sau de exemplu, o contabila cretina.

Pentru sefi nu conteaza ca te-ai implicat 100% in acest proiect, ca te-ai dedicat fiecarui pixel neglijand chiar si blogul tau personal, ca ti-ai asumat voluntar si alte taskuri, ca (si) datorita tie… site-ul a crescut semnificativ, conteaza doar zvonurile, rautatea de contabilitate, virusii din capul Vioricai care are tupeul ordinar de a pune vina pe admin (pe mine adica)… si conteaza doar faptul, asumat de altfel, ca nu pot sa lucrez ca un robot dupa ore fixe. Aici, in tipul asta de presa trebuie sa fii disciplinat. Trebuie sa fii un fel de muist. Care tace si face. Ca la Leoni sau Takata. Ma rog… mai sunt si exceptii, dar ei isi permit deja. Ce conteaza ca mai si scrii, desi nimeni nu ti-a cerut? Daca nu scrii, desi ti s-a cerut, e o problema. Grava. Aici, in tipul asta de presa, orice greseala se pedepseste. Aici e terenul lui Malin Bot. Sau ceva de genul. Aici nu e permis sa fii un fel de Lucian Valeriu. Aradului ii ajunge unul singur. Chiar si asa e prea mult. E peste ei. Pentru mine ESTE (mersi pt semnalare, Luci:) o onoare sa ii am ca si colegi pe Luci, Zarandan, Scripciuc… sau bloggerii vestic, Notaros, Ioan Peter, Gabi Hulea, Sorin Drache… etc… Era mai mult decat imi doream. Sau mai mult decat mi-am permis sa-mi doresc la inceput. Fiindca da… am fost aici de la inceput. Stiu cum era. Pentru prima data in viata mea am fost acolo, la inaugurarea unui… ceva, din care am facut parte. Pentru mine a insemnat mult. Degeaba… in tipul asta de presa… iti iei banii si vei fi impuscat la cea mai apropiata ocazie. Acest tip de presa seamana, platonic, cu interlopiada atat de mediatizata. Nu conteaza cine, cand, cat si cum, la un moment dat aflii ca nu mai e nevoie de tine si “BANG!”. “Imi pare rau prietene”. E criza. Doar banii fac treaba sa se-nvarta. Ti-ai primit banii, dar n-ai fost in momentul si la locul potrivit… la revedere. Fa-ti un documentar daca vrei, un fel de mesaj de adio, un flashback melancolic, prea putin ne pasa. Oricum doar tu-l vei citi.

Filmul meu “vestic” seamana incredibil cu ultima seara de A.F.F. – Amateur Film Fest. Atat cu lungmetrajul lui Rolly Zsigmond cat si cu documentarul de adio al ACSA Productions. Doar ca la mine nimeni nu aplauda la final.

5 Comentarii »

RADIO

May 18th, 2010

Ca e ProFM, Radio Guerrilla, ceva bun sau, daca situatia o cere, o chestie si mai buna: un post de drum’n'bass de pe Screamer radio, un Proton Radio sau Pigradio… ce ascult acum si-ti recomand sa asculti si tu in timp ce ma citesti, sau Radio Contact (care, apropo, mi-a adus cel mai bun feedback de pana acum chiar daca nu e scris neaparat in stilul meu, cred eu, caracteristic) nu conteaza. Sincer.

Inainte sa incep sa ma afund in text reinviind pasarica Phoenix ce-si poarta, maiestuos, pe spate visele mele copilaresti (dar cu atat mai mature asa, din proprie initiativa) trebuie sa spun ca cei de la matinalul National FM, in sfanta zi de ieri, au mentionat acest blog (sau celalalt blog? Ca initial acolo bagam articolul) care se “mandreste” cu un post denumit “Va mai aduceti aminte de Radio Contact?”. Ce misto! Baieti… daca ma cititi si acum… VREAU INREGISTRAREA! 17 mai, 2010. Daca nu ati fost voi ci cei de la postul local… nu e problema mea. Gabi mi-a zis ca a auzit asta, cam pe la ora 9 dimineata… si prinsese doar finalul discutiei… inainte ca moderatorii sa puna cine-stie-ce piesa nationalfm-ista dupa “mine”. Punem frumos aici playerul… si ati rezolvat si de o reclama gratuita ;)

Parca nu mai e ziua-n care am fost un mare fan radio. Vremurile s-au dus si odata cu ele, s-au cam dizolvat si visele mele… nu as spune neaparat ca s-au pierdut insa cu totul. Radiourile in schimb… da. Sau in cel mai bun caz, s-au dizolvat de numa’ intr-un amalgam de non stop (s)hituri. Nu mai ai ce sa asculti in difuzoarele radiourilor din zilele noastre. Si problema… nu consta in faptul ca avem deja MP4 playere sau iPhone-uri, respectiv, alarma lui timebomb cu care prinzi posturi de radio din Afganistan si Tanzania. Nu. Poate… noi ne-am schimbat. Eu si generatia mea. Eu (si daca vrea, si generatia mea) care spuneam pe vremuri ca n-am sa ma schimb niciodata. Ca raman mereu tanarul acela visator, energic, care asteapta viitorul feeric langa teleferic (imaginat acolo, desigur, de mine), mereu cu castile pe urechi, mereu pe frecvente bine interferate, cu nasul in tonele de hartii pe care obisnuiam sa-mi schitez viitorul “multilateral dezvoltat” in sandramaua asta peste care scrie emblematic, subliniat de trei ori, “entertainment”, hartii pe care… notam desene si desenam idei, “construiam” studioul propriului meu post de radio, tineam in evidenta “Top 30 Airplay”-ul de la ProFM, Super 50 de la Radio Contact, o scurta vreme Europa Top Hit de la Europa FM si primele 10 piese si new-entryurile din Romanian Top 100 Airplay… Hit40 de la Radio21 si… dupa risipirea bine-intentionata-n nisip a Contactului… Fresh Top 40 de pe Kiss. Pe langa asta “conduceam” si topul meu muzical propriu si personal, “Hitlist 40″ (la inceput “Weekly Top 30″… ulterior modificat modic si la fel de modest in “Tomck@t Hitlist 40″), despre care pot sa spun, chiar si-n ziua de azi cand cu greu mai recunosc macar 10 piese din 40 pe care anno le fluieram si-n vis, ca topul meu a fost mai divers, mai “vestic”, mai actualizat si mai “cool” decat topu’ oricarui post de radio.

Am notat multe chestii pe acele hartii. As putea sa continui dar v-as plictisi daca as mai scrie ca aveam acolo planul unui festival de gen “Sziget” (daaa… planuiam evacuarea armatei si vroiam sa fac un Festival “Cetatea Aradului”), postul meu tv (cu programul complet de luni pana duminica), la fel si radioul meu (cu tot ce tine de campanii de branding, market share, audiente, site, emisiuni, dj-i, plan muzical si extinderea nationala), chiar si eventuala mea integrare si influenta adusa de mine in ProFM, dj-ii de club cu care as mixa (fiindca… da, la inceput am fost Dj Tomck@t… in norisorii din capul meu sau pe mIRC si forumuri). Primul meu contact cu muzica de club nu l-am avut in club ci cu castile pe urechi, noaptea, sub plapuma si zambetul electrizat de BPM-uri (orgas)mixte in timpane si pe buze ascultand “BPM”-ul lui Dj Rhadoo si “Sofa Mix”-ul lui Mihai Gurei aka Dj Mike… ooo daaa, ce vremuri!

Andrei Gheorghe m-a influentat mult. Nu cred ca doar in stilul de a scrie. Ma refer la grafologie. Si Vlad Craioveanu. Poate… Vlad Craioveanu si mai mult. Nu neaparat in felul meu (sau al lui) de a fi. Nu am prins eu “Generatia ProFM”. P-aia vedeam pe ProTV o data pe saptamana, cand nu eram acasa ca n-aveam tv pt multa vreme. Pana la maturitate. Daramite internet sau un calculator personal care macar sa se restarteze de doua ori per hash ca si asta ce am acum. Sunt o post-ejaculare a perioadei numita generic “Generatia ProFM”, cu acelasi spirit libertin si cu cojones.

Am vrut sa fiu dj de radio. Catalin Lapusca, Flavius Esnican, Florin Caruceru si… ulterior Sorin Drache (se aude?) ;) mi s-au parut niste “zei” ai Aradului. Intr-o zi alba de februarie 2001 am prins cu radioul meu in 4 bucati postul local Radio CNM care rula (si o comite in continuare) pe frecventa AM. Cea joasa. Ca sa nu zic josnica. Cu si pentru saraci mai slabi de inger cu mintea si mai saraca, cu batic pocait pe cap si pantaloni negri cu pete de sperma. In momentul cand eu am “prins” CNM tocmai treceau peste o perioada “renascentista”. Pentru post cel putin. Nu ca au bagat piese misto ci au mers si pe o linie americana, de rap si nigga-style music… ceva mai rar-intalnita decat cioara alba, pe vremea aia… si au avut o emisiune buna numita “Concret AM” cu Christina Mesz (gagica pretyenului meu Dj HouseBoy) in care ea prezenta stiri de monden, chestii ce citeam ulterior in Bravo. Seara difuzau in direct concerte simfonice de la Filarmonica Arad :)

O data mi-am luat “sufletul” in gura si am dat un telefon. Am zis ca “stiti, sunt un mare-amator-mic radio si ma gandeam daca nu cumva as putea sa fac practica la voi”… sperantele mele nativ-naive si usor auto-nocive au fost spulberate. M-a intrebat un labar cu o voce timida de un crestinism imaculat si o tenta de emo infatuat “ce religie am?”… Fu**-va-n aripa de profetii lu’ peste! Nu-s eu un soi de Leonardo Negoitescu. Eu aveam… inca de atunci, un NUME, chiar daca inventat: Tomck@t. I-am zis adevarul stiind ca daca exista Dumnezeu nu o sa il auziti pe Tomck@t lansand ultimul hit din Biserica Maranata si prezentand stirile mondene din ciclul “Ce poarta popa Prastie astazi sub fusta”. Radio CNM nu s-a schimbat. Doar pe hartiile mele. A devenit un post privat (mai privat decat insista sa fie si acum), ruleaza pe FM, il are la topul muzical de sambata pe al meu “Hitlist 40″, hai nah… de dragul foneticii, “Hitlist CNM 40″, moderat de mine, il are la matinal pe Vlad Craioveanu, dupa-masa pe Ovidiu “Who’s your daddy” si Dezbracatu’, pe Don Baxter la emisiunea de dedicatii care e de fapt “Asculti ce vrea Don Baxter”, ulterior transformat in emisiunea hip-hop “Scratch that (S)hit” alaturi de promotorul curentului in Romania, Dj Sleek, seara emisiunea cu trupa Varza: “CNM Shokata”, dupa o vreme “CNM Bamboocha” (clar! Sponsorizat de Fanta) si… si mai spre seara: “The Differensession” cu Dj Tomck@t si cu cine mai vrea sau vreau eu. Ce tare suna! “Differensession”… inspirat din sloganul, de altfel, genial al radioului: “Asculta diferenta!”, care, culmea, nu e inventat de mine. Doua chestii misto are Radio CNM cu care, daca s-ar transforma radical, ar rupe gura targului: sloganul si logoul (nu ala ce exista, ci ala ce a fost inainte, ala galben-albastru si bineinteles, cosmetizat un pic de mine. Un pic mai mult. Il am pe una dintre hartii).

Dar de ce va dau idei? Firesc ar fi sa ma sustina legea asta infecta. Ar trebui sa-mi pun copyright pe ideile si proiectele mele. Pe putinele idei dezvaluite dintre alte tone de proiecte deja… sau… deocamdata, prafuite. Nu-i bai… daca cineva se trezeste sa-mi fure ideile macar stim ca au pornit de la mine. Fiindca visul meu e, pe langa ala sa va calc cu masina imaginatiei tunat cu un motor de F1, sa fiu un promotor. Un promotor cu P, R si O mare sau nu…. nu conteaza. Vremurile s-au schimbat… si probabil m-am schimbat si eu. Si odata cu mine preferintele muzicale. Uneori mai “invechite” decat imi permite acceptiunea in stare generala (odata m-am trezit in anii ’60 – ’70 )… degeaba mi-am zis ca o sa fiu mereu un spirirt tanar, mereu pe trend. Ma rog… eu sunt (sper, in sinea mea), dar oare care post de radio e pregatit pentru mine?

Ma gandeam.

11 Comentarii »

„Dacă eram pompier, ardeai ca șobolanu-n casă… și tu și mă-ta, și zdreanța ta libidinoasă! Dacă eram popă… eram periculos, frecam enoriașele… și SUS și JOS!”

May 14th, 2010

Astăzi ne punem la dans puțin neuronii impacientați de hormoni!

1 Comentariu »

HIGH

May 12th, 2010

Ca sa ajungi sus e relativ simplu. Asa se zice. Asa am zis si eu. Teoria mea e ca inceputul e cel ce nu e deloc greu, dar cu atat mai mult sfarsitul. Incerc sa o contrazic, sa-i schimb metafizica, dar nu o fac cu mare placere. Situatia e cea care o necesita. Cu cat ajungi mai sus (in ciuda faptului ca limita nu e cerul), cu atat mai mare va fi cazatura. Odata ajuns acolo unde ai mai vrea sa stai, iluzia confortului ieftin e similara cu sentimentul chinuitor al mentinerii pe pozitie… si iti vine sa-l faultezi letal pe imbecilul ala care a inventat zicala asta de cat de mult adevar poate sa cuprinda.

Un prieten imi zice ca femeile si locul de munca sunt fenomene distincte ce isi capata un curaj nebunesc de a te duce pe apa sambetei daca le iei in serios. Imi zicea ceva asemanator, eu asa am dedus. Caderea de la inaltime in plina desfasurare inca imi permite deduceri. Analize. Sartre nu a luat in considerare ca „planul suprem”, „proiectul”… nu poate fi la cea mai larga scara de valori. Fiindca cu cat mai sus ajungi in urma actiunilor tale caderea poate fi si mai lunga. Schimbatoare de orice principii stiute inainte. Fiindca e nevoie, acum, sa reevaluam tot ce credeam pana acum potrivit si bine. Suntem condamnaţi de a fi liberi sau suntem condamnati, intr-un final, sa fim pregatiti pentru o cadere libera pt a incepe totul de la zero?

Unde mai pui, ca aceasta cadere e o experienta dramatic de interesanta. Daca ai sti cu absoluta certitudine ca ai avut mereu, inca din nastere, aripi, ai putea acum sa juri pe toti sfintii ca zbori.

Natura urbana e in totala simbioza cu tine, iti presimte gripa decaderii metabolice si se manifesta cu un romantism demn de luat aminte indiferent de peisaj, circumstante sau structuri filosofice dobandite in trecut. Te compatimeste cu pasiune, simuland cu toata puterea ca traieste acelasi sentiment cu tine. Vreau sa zic ca ploua. Si afara. Trebuie sa lasi de o parte atitudinea, atitudinile de orice fel, momentan, fiindca trebuie sa  accelerezi ritmul, forta si viteza caderii, ca nu cumva sa te depaseasca picaturile de ploaie ce se intrevad pe orizontul vertical. Nu mai conteaza consecinta atat de neasteptat de intarziata, vrei sa cazi odata, sa te afunzi in covorul de beton ca …nah, oricum o sa fie bine, l-ai vazut tu pe cretinul ala in filmul „Cranck” ca a supravietuit si el deci, se poate! Oricum, cazatura tine deja de ore intregi si ar cam fi timpul sa realizezi ce se petrece in tine, ce s-a petrecut, ar trebui deja sa asimilezi informatiile, ca au fost, totusi, succinte… dar ample, ce-i drept. E timpul sa accepti. Gata. Te-ai comportat cum se cuvine, cu o ignoranta debordant de nonsalanta ai trecut testul, ai aratat ca asa se face, asa se accepta un zvon ca asta, un mesaj biblic, o profetie uimitor de surprinzatoare… dar asta la suprafata… in interior te-ai comportat exact asa cum nici macar nu visai sa prevezi vreodata, cum nu te asteptai de la tine dar nici nu-l realizai bine.. ai reusit sa te fentezi, sa fraieresti timpul, salvandu-te de neprevazutul de care esti in stare. Te-ai fentat singur, dar te alinti cu gandul ca e o autoaparare. Intre timp, in orice caz, trebuie sa te infrunti cu idei si mai profunde, trebuie sa inventezi si sa procesezi planuri si mai reale fiindca solutia e cat pe ce sa-ti scape din maini. Trebuie sa dai dovada de ceea ce nu vroiai niciodata sa dai dovada, sa intelegi si sa te conformezi la ceva ce a explodat incredibil de repede… inainte de timp.

Si inca zbori. In jos. Ai timp. E o calatorie groaznica in care evenimentele se petrec langa tine cu multe minute inainte sa le constientizezi.. ajungi sa le memorezi doar ca niste imaginatii de care nu ai avut si nici n-o sa mai ai nevoie in mod neaparat de acum incolo.

E stupefiant cat de multe chestii poti sa faci in tot acest timp. Sa razi de ironia sortii, sa-ti blestemi spontaneitatea tarziu asumata si sa mai ai puterea sa nici nu plangi, sa-ti injuri creatorul de drum si sa incerci si sa reusesti partial sa te impaci cu viata asta de cacat cat si, implicit, cu noua ta soarta gata sa prinda contur, cu o noua, cu totul si cu totul noua revolutie de rezolutie, cu rezolvarea temporara sau poate chiar definitiva… definitiva pana la o alta prabusire inevitabila… fiindca acum, da!… mai ai timp sa cugeti si in jurul acestei filosofii cu un miros puternic de hibrid de injuraturi si juraminte mucegaita de scarba. Iti propui sa-ti omori pana si pasiunea ramasa… era ultima ta arma ce mai puteai sa omori din tine dar intuiesti ca nu o sa mai ai nevoie de ea. Presupunerile tale nu au fost niciodata false, deci asa ar trebui sa functioneze si acum. Si de acum inainte. Ce? Interzice legea astfel de crime? Unde scrie ca nu ai voie sa ucizi? E democratie aici sau criza? Demagogie sau crima?

Poate ca mesajul din titlu nu e tocmai cel mai inspirat. Nu se integreaza in peisajele de perspectiva. Mai rau, exista sanse coagulate cu pretentii mult mai nesimtit de indraznete decat permite ecuatia. Oricum am privi, e o iluzie. E o aluzie la iluzie. Asa a fost mereu, si cine stie cat timp va mai tot fi asa. Cine stie?… ultimele semne indica faptul ca timpul sta sa expire. Ca coliziunea sa se consume intr-un final drastic. Deloc dramatic deja. Drumul parcurs pus cu brio pe low in ciuda faptei ca in realitate totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda te-a invatat sa anticipezi finalul propriu-zis si sa-ti dai seama ca nu e un final clasic. Constati, sau mai bine zis, cataloghezi ca nu e totul decat o actiune banala in acest cyber-reality, echivalenta cu inchiderea unui tab. Daca ai noroc, va fi doar un F5.

HIGH.

High pa.

Hai bye.

PS: Ca sa termin pe un ton „optimuist”, vorba lu’ Terminator: „I’ll be back!” …Bag p***-n lume și v-o fac cadou.

14 Comentarii »

Vă mai aduceți aminte de Radio Contact?

May 7th, 2010

Vreun an, sau maxim doi, subiectul a fost foarte incins pe diferite forumuri si bloguri… cu timpul insa… toata lumea s-a conformat si a uitat, poate complet, de existenta unuia dintre cele mai bune posturi de radio din Romania ce a disparut in mod brutal de pe frecvente, fiind inlocuit cu KissFM intr-o zi de 5 noiembrie, anul 2003. N-am nimic cu Kiss-ul, e si asta unul dintre cele mai bune posturi de radio (ma refer exclusiv la cele comerciale, desigur) insa… nimic nu e la fel cum era inainte. Niciun MagicFm, niciun National FM sau Europa FM nu-l inlocuieste.. degeaba cu targetarea similara.

Poate nici nu e ok, de multe ori, sa ramanem stagnati in trecut sau sa ne atasam de ceva invechit… dar, oare, un post de radio ajunge invechit dupa 13 ani? Imagineaza-ti… cum ar fi sa dispara maine ProFM (ce tocmai sarbatorise 17 ani de existenta!)… se prea poate ca nu ProFM-ul sa fie postul tau preferat dar sunt convins ca dupa Kiss si 21, in orice caz, ProFM ramane pe buzele tuturor ca varianta 3 atunci cand tre’ sa zici la repezeala 3 radiouri romanesti. Poate multi nu mai stiu cat de important a fost acest post pt cateva generatii (va mai spune ceva “Generatia PRO”?) si asta in mare parte fiindca ProFM s-a straduit incontinuu sa fie din ce in ce mai tanar… in ciuda “varstei”… parca la ei timpul functioneaza invers: au inceput ca un AHR (Adult Hit Radio) apoi, prin vara anului 1997 au schimbat pe CHR (Contemporary Hit Radio)… iar de atunci… devin din ce in ce mai infantili, din ce in ce mai banali… rezultatul se si vede. La audiente. Totusi… e o chestie sa te schimbi (preferabil, in bine) sub un brand care te-a marcat, si sa te schimbi radical, de la A la Z.

Ar fi nasol… zau! Sper ca MediaPro sa nu fie atat de tampit incat sa faca una ca asta! Oricat de naspa ar fi ProFM-ul si oricat de mult am fi infundati in recesiune…

Ma gandesc la astea fiindca… vad ca e o tendinta din ce in ce mai actuala, si nu numai la noi, sa fie eliminati posturi de radio care au mai mult de 10 ani… culmea, dispar chiar si alea care nu pareau ca o duc chiar atat de rau, atat financiar cat si la audiente.

De exemplu… in tara noastra vecina, Ungaria, prin noiembrie a anului trecut (ce chestie, parca noiembrie ar fi luna internationala a prabusirii unor posturi de radio foarte importante) au disparut in aceeasi zi (!) cele mai ascultate 2 posturi nationale… Sláger Radio si Danubius …intr-un mod dubios de incredibil. Acolo a fost vorba de mis-masuri politice, fireste. Asa ceva cred ca nici macar in Romania nu poate sa se intample… dupa faza asta, Ungaria ne-a detronat din pozitia de “tara tuturor posibilitatilor”…cel putin pe teritoriul media. Ce s-a intamplat? Foarte simplu. Era campanie electorala, cele mai puternice 2 partide au vrut anumite posturi numai pt ei, sa “slujeasca”, sa le promoveze interesele, si evident, au apelat la alea doua care, efectiv, n-aveau concurenta decat doar intre ei (in Ungaria asa e si la TV… acolo e TV2 si RTL Klub si restu-i doar de umplutura… cu o audienta mai mica cu aproximativ, dar in orice caz MINIM 80%). Sláger si Danubius nu au vrut sa se amestece in politica. Asta le-a costat licenta, uite-asa. Tzac-pac!

Sláger Radio (logo-ul din dreapta era logoul vechi, dupa parerea mea, mult mai reusit) era un fel de Europa FM al nostru, care, in schimb, avea 12 ani anul trecut si avea cel mai ascultat matinal (“Bumerang”) absolut nr.1 cu doi moderatori mega-iubiti de tot poporul… variantele maghiare a Carcotasilor, dar mult mai buni… lucru ce, fara nationalisme si alte prostii, poa’ sa confirme oricine care intelege limba.

Danubius era… nu stiu cu ce sa-l compar… poate Radio Contact, mdaaa… cu asta semana cel mai mult, atat prin muzica cat si din punctul de vedere a “varstei” numai ca… atentie… acesta s-a infiintat pe 1 iulie 1986 (adica era mai batran decat mine… :) ))! Bine… la inceput, ce-i drept, a emis doar in limba germana, din 1987 cu cateva emisiuni in lb maghiara, si abia din 1989 devenise un post 100% maghiar, dar chiar si asa… asta inseamna… cat? exact 20 de ani(!!!). Multa vreme a fost nr.1 pe nivel national. Mai tarziu doar locul doi (dupa Sláger) dar in anumite categorii de varsta (in randul tinerilor mai ales) a surclasat, fireste, si Sláger-ul pana si in ziua desfiintarii. Slager continua sa emita online, tinand in viata postul (la fel s-a intamplat o vreme si la noi cu Contactul, gratie unor fani infocati) iar Danubius a facut la fel, dar numai 3 luni (din 18 noiembrie 2009 pana-n 28 ianuarie 2010). Cea mai reprezentativa figura de la ei e Jáksó (cu emisiunea lui, “JákSHOW”, ulterior devenita un top muzical, “JákSHOW Hot 20″, sa mai aiba si un rost emisiunea, ca altfel …practic, era o emisiune fara un format propriu-zis”). Jáksó asta e un fel de Howard Stern al Ungariei, doar ca e mai gras, nu e hippie, si, cum sustine chiar el, “e un ratat mai mare”.

OK… s-au desfiintat, dar ce s-a facut in locul lor pe frecvente?

Pai Danubius s-a facut Class FM
iar Sláger NEO FM.
Ce e cel mai interesant lucru?… in afara faptului ca au mai venit alti moderatori (cu totii oameni mega-cunoscuti in mass media din Ungaria, fiind in acelasi timp vedete TV) …nimic nu s-a schimbat.
In ianuarie duo-ul “Bumerang” a revenit la radioul lor vechi reincarnat in Neo Fm… la fel si cei de la matinalul de pe celalalt post, la fel si Jáksó (apropo, se citeşte “iacşó”)… si la fel si toata echipa. In principiu, denumirea emisiunilor, selectia muzicala, dj-ii… totul a ramas la fel.

Chiar si anumite jingle-uri seamana “extraordinar” cu cele aruncate in Recycle Bin. La prima vedere nici inclinatia politica nu se observa (poate fiindca deja s-a terminat campania)… Doar posturile au suferit un rebranding brutal. Dar atunci … pentru ce?

5 Comentarii »

Page 4 of 9« First...23456...Last »